prof. Adriana Coțovanu, Inspectoratul Școlar Județean Suceava

Evaluarea este o componentă esențială a procesului instructiv/educativ, a triadei instruire-predare-evaluare, având ca scop cunoașterea efectelor activității desfășurate, în vederea optimizării ei, pe baza colectării, organizării și interpretării rezultatelor obținute prin intermediul instrumentelor de evaluare. De asemenea, rolul ei este să depisteze limitele învățării, greșeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoștințe, dificultăți în interpretarea și aplicarea cunoștințelor, pentru depășirea acestora și realizarea progresului școlar. Elementele evaluării sunt: • Informațiile care privesc nivelul de cunoștințe și competențe al elevilor, permițând formularea aprecierilor; • Aprecieri, estimări ale situației prezente sau prognoze ale celei viitoare; • Decizii care privesc modalități de acțiune; Etapele procesului de evaluare: a)precizarea domeniului de aprecieri: volumul de cunoștințe; înțelegerea și interpretarea cunoștințelor; aplicații ale informațiilor însușite; abilități intelectuale de ordin general; b)descrierea informațiilor necesare și depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor; c)stabilirea graficului și modului de obținere a informațiilor necesare; d)alegerea instrumentelor de colectare a informațiilor și analiza lor; e)elaborarea aprecierilor și luarea deciziilor concretizate în calificative, note și măsuri de acțiune; Funcții principale și specifice ale evaluării: • Funcția diagnostică – ce vizează depistarea lacunelor, greșelilor și înlăturarea acestora; • Funcția prognostică – care anticipează performanțele viitoare ale elevilor; • Funcția de selecție – permite clasificarea și ierarhizarea elevilor; • Funcția de certificare – care relevă competențele și cunoștințele elevilor la finele unui ciclu/formă de școlarizare; • Funcția motivațională sau de stimulare a activității de învățare a elevilor și se manifestă prin valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei activități; • Funcția de orientare școlară – intervine în alegerea unei anumite forme de educație; • Realizarea acestor funcții ale evaluării presupune folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare, diversificarea tehnicilor și instrumentelor de evaluare. Momente și modalități de realizare a evaluării Metodologia evaluării de proces (a rezultatelor școlare) presupune răspunsuri la următoarele întrebări: a) Pe cine evaluăm? – toți elevii, ca grup; elevii luați individual; un anumit grup (de vârstă); b) Când ? – de câteva ori pe an, la diferite date; la date fixe; continuu; c) Prin ce mijloace? – probe scrise, orale, practice; observația directă în clasă; referate, proiecte, teme pentru acasă; portofolii; d) Pentru cine? – elevi, părinți; profesori, factori de decizie; instituții care vor angaja viitori absolvenți; e) În funcție de ce? – obiective curriculare; standarde și criterii de evaluare formativ-educativă; Evaluarea poate fi continuă sau periodică. Se realizează: – la începutul programului de instruire; pe parcurs; secvențial; în final; Modalitățile de realizare a evaluării se structurează în funcție de momentul aplicării, în: evaluare inițială, evaluare continuă (formativă). evaluare cumulativă (sumativă, globală). Evaluarea cumulativă este într-un fel, o evaluare de bilanț. Ea se caracterizează prin:  un caracter normativ, permițând compararea performanțelor elevilor cu obiectivele generale ale disciplinei și cu nivelul de pregătire al elevilor la începutul programului;  se realizează la intervale mari de timp (la finalul unui capitol, curs, an școlar, ciclu de învățământ), determinând aprecieri finale asupra rezultatelor școlare;  are efecte reduse asupra ameliorării procesului de învățare;  măsurarea se realizează prin sondaj în rândul elevilor și asupra materiei parcurse;  urmărește ierarhizarea elevilor după performanțele obținute ;  rezultatele acestei evaluări pot fi utilizate de organele de decizie pentru formularea unor măsuri privind organizarea și desfășurarea procesului instructiv-educativ. Abordare comparativă între evaluarea sumativă și evaluarea formativă: Criteriul folosit Evaluarea sumativă Evaluarea formativă Mijloace disponibile prioritare -verificări parțiale – aprecieri gen bilanț -verificări gen sondaj-valabile doar pentru unii elevi și doar pentru o parte a materiei -verificări susținute pe secvențe mici -aprecieri care determină ameliorări -verificarea întregii materii/elemente esențiale – aprecieri valabile pentru toți elevii Obiectivul principal -evaluarea cantitativă a rezultatelor -efect ameliorativ redus la nivelul lecției -evaluare calitativă a rezultatelor –ameliorarea lecției – perfecționarea activității de instruire – învățare – evaluare Criteriul de apreciere a rezultatelor -compararea cu obiectivele specifice ale disciplinei de învățământ -compararea cu obiectivele concrete/operaționale ale activității de instruire – învățare – evaluare Funcția prioritară exercitată -clasificare, ierarhizare a elevilor -stimulare a dezvoltării elevilor Efecte psihologice -stres, relații de opoziție profesor -elev/sursă de stres -relații de colaborare profesor – elev, dezvoltând capacitatea de autoevaluare Timp -evaluarea ocupă 30-35% din activitatea didactică -evaluarea ocupa 8-10% din activitatea didactică Metode tradiționale de evaluare: probe scrise; probe orale; probe practice. Fiecare din aceste metode tradiționale are avantaje și dezavantaje. Din acest motiv, ele trebuie combinate într-un mod optim. Metode alternative de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevului prin: fișe de evaluare/autoevaluare, liste de control/verificare, scări de clasificare; investigația; proiectul; referatul; portofoliul o modalitate de evaluare cu spectrul larg, permițând strângerea unui material bogat și variat despre progresul școlar al elevului utilizând o varietate de metode și tehnici de evaluare; autoevaluarea este o tehnică corelată cu instrumentele de evaluare prezentate mai sus, permițând elevului o cunoaștere a performanțelor proprii; Metodele alternative oferă profesorului informații suplimentare despre activitatea și nivelul de achiziții al elevului. Acestea completează datele furnizate de metodele tradiționale. În evaluarea de astăzi, indiferent de tipul ei folosim itemii. Din punct de vedere al obiectivității în notare, itemii se clasifica în: itemi obiectivi, itemi semiobiectivi, itemi subiectivi. Calitățile instrumentelor de evaluare: Pentru ca rezultatele evaluării să aibă semnificație pentru evaluatori, evaluați, instituții și societate, instrumentele de evaluare au următoarele calități: validitatea, fidelitatea, obiectivitatea, aplicabilitatea. Relația dintre curriculum și evaluare Important este că urmărind toate aceste obiective profesorul poate aprecia și nota orice contribuție pozitivă a elevului și observa multiplele aspecte ale implicării acestuia în procesul instructiv-educativ, precum și caracteristicile acestui proces în vederea ameliorării lui și realizării progresului școlar în funcție de posibilitățile fiecarui elev, de interesele și preocupările sale, de cerințele programelor școlare și ale societății.

Necesitatea îndepărtării stereotipiilor din evaluare. Avantaje și dezavantaje ale utilizării celor trei tipuri de probe de evaluare

prof. înv. primar Abrudan Andreea Monica Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Cluj-Napoca

În prezent, una dintre problemele evaluării este subiectivitatea care afectează rezultatele acesteia. Este nevoie de prezența obiectivului, despre o apreciere obiectivă a performanțelor elevilor. Vorbim de acest lucru atunci când cel care o realizează nu influențează rezultatele. În planul evaluării, obiectivele și conținutul evaluării, sistemul de notare, funcțiile sociale ale evaluării sau normele de promovare acționează ca factori obiectivi. Subiectivismul, o problemă a evaluării, ține de natura umană și creează riscul ca niciodată doi evaluatori să nu fie într-un consens perfect în acordarea notelor și/sau punctajelor. Pe lângă subiectivitate, o problemă majoră a evaluării, erorile în evaluare și notare amenință și ele rezultatele elevilor. Erorile sunt un produs al intercalării subiectivismului persoanei care face evaluarea între metodele, instrumentele și tehnicile de evaluare, pe de o parte, și rezultatele evaluării, pe de altă parte. Un profesor-evaluator pe lângă măsurile pe care trebuie să le ia este necesar să evidențieze: – o foarte bună pregătire de specialitate; – abilități în domeniul designului procesului evaluativ; – capacitate de a identifica, măsura/aprecia corect efortul și performanțele în învățare ale elevilor; – abilități de colectare corectă a datelor/informațiilor care să-l ajute să facă o evaluare adecvată a performanțelor celui evaluat; Avantaje Dezavantaje Proba orală • flexibilitatea și adecvarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de calitatea răspunsurilor oferite de către elev; • posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eventualele erori sau neînțelegeri ale elevului • formularea răspunsurilor urmărind logica și dinamica unui discurs oral, ceea ce oferă mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a capacității sale de argumentare etc.; • oferă mai multă libertate de manifestare a originalității educabilului, a capacității sale de argumentare. • diversele circumstanțe care pot influența obiectivitatea evaluării atât din perspectiva profesorului, cât și din cea a elevului. nivelul scăzut de validitate și fidelitate; • consumul mare de timp, având în vedere că elevii sunt evaluați individual. • nu se acordă șanse egale tuturor elevilor, gradul de dificultate al întrebarilor fiind diferit; • dezavantajează copiii timizi și pe cei care elaborează mai greu răspunsurile. Proba scrisă • permit evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp relativ scurt. • posibilitatea evaluatorului de a emite judecăți de valoare mult mai obiective, întemeiate pe existența unor criterii de evaluare clar specificate și prestabilite. • posibilitatea elevilor de a-și elabora răspunsul în mod independent, reflectând cunoștințe și capacități demonstrate într-un ritm propriu. • diminuarea stărilor tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ asupra performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale. • întârziere în timp a momentului în care se realizează corectarea unor greșeli sau completarea unor lacune identificate – nu putem oferi un feed-back imediat elevului. Proba practică • oferă posibilitatea elevului de a-și dezvolta atât competențele generale (comunicare, analiză, sinteză, evaluare), cât și pe cele specifice, aplicative. • reprezintă situații de învățare, în care se evaluează capacități variate ale elevilor, care nu pot fi surprinse prin intermediul altor tipuri de probe. • sunt mari consumatoare de timp; • sunt greu de organizat în multe domenii; • lucrările copiilor sunt apreciate subiectiv, în funcție de preferințele sau gusturile cadrului didactic; • notarea este greu de făcut, iar elaborarea și formularea descriptorilor de performanță sunt deficitare. Bibliografie: Stoica, A.: Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Ed.Prognosis, București, 2001 Voiculescu, E.: Factori subiectivi ai evaluării școlare. Cunoaștere și control, Ed. Aramis, București, 2001

Evaluarea tradițională

Prof. Înv. Preșc. Abrudan Diana Maria

“Evaluarea merită un loc important în învățământ,din care face parte integrată. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.” (D. Ausbel). Luând în considerare studiile lui D.Ausbel,se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ,ce permite luarea în cunoștință de cauză a unor decizii de reglare,ameliorare și perfecționare a activității elevului. După D. Ausbel ea este punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programului,măsurarea rezultatelor,aprecierea lor. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil adecvat nevoilor de educație și posibilitățilot reale de a le satisface,astfel încât evaluarea are rolul unei legături,a unei conexiuni inverse,a unui feed-back operativ între etapa parcursă și cea următoare. Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor,sau ca mijloc de măsurare obiectivă,ci ca o cale de perfecționare,ce presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare,ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative,a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare,fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale. “Evaluarea educațională este procesul de colectare sistematică, orientată de obiectivele definite, a datelor specifice privind evoluția și/ sau performanța evidențiate în situația de evaluare, de interpretarea contextuală a acestor date și de elaborare a unei judecăți de valoare cu caracter integrator care poate fi folosită în diverse moduri, prespecificate însă în momentul stabilirii scopului procesului de evaluare” (Stoica, A., Musteață, S., 1997). Pornind de la această definire a procesului de evaluare pot fi subliniate unele valențe ale evaluării: – aprecierea unor trăsături, caracteristici sau componente prin raportare la o scală de măsurare clar definită; – un proces de evaluare se poate realiza în momentul în care îi este stabilit scopul, în funcție de acesta fiind proiectate apoi obiectivele, selectate procedurile și construite instrumentele. Față de modelul clasic al evaluării, care pune în corespondență doar măsurarea și aprecierea, modelul secvențial tinde să acopere toate componentele și anume: verificarea, măsurarea, semnificarea și argumentarea. După modul cum se integrează în desfășurarea procesului didactic, sunt semnalate următoarele strategii de evaluare: Evaluarea inițială, care se realizează la începutul unui nou ciclu de învățare sau program de instruire în scopul stabilirii nivelului de pregătire al elevilor. Prin intermediul evaluării inițiale se identifică nivelul achizițiilor elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa respectivă. Strategia de evaluare formativă (continuă) însoțește întregul parcurs didactic, realizându-se prin verificări sistematice ale tuturor elevilor asupra întregii materii. Strategia de evaluare sumativă sau cumulativă se realizează, de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire (de exemplu, capitol, semestru, an școlar, ciclu de învățământ etc.), oferind informații utile asupra nivelului de performanță al elevilor în raport cu obiectivele de instruire propuse. Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale aplicării unor cunoștințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de instruire. Prin probă se înțelege orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către profesor. Probele orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasă. Datorită fidelității și validității lor scăzute, aceste probe nu sunt recomandabile în situații de examen, ele fiind caracteristice în principal disciplinelor care presupun demonstrarea capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul probelor scrise. Probele scrise (teze, probe de control, alte lucrări scrise) sunt practicate, și chiar uneori preferate, datorită avantajelor sale imposibil de ignorat, în condițiile în care se dorește eficientizarea procesului de instruire și creșterea gradului de obiectivitate în apreciere. Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica anumite cunoștințe teoretice, precum și a nivelului de a stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic. Pentru realizarea cu succes a unei activități practice, este normal ca încă de la începutul anului școlar, elevii să fie avizați asupra: tematicii lucrărilor practice, modului în care ele vor fi evaluate (baremele de notare) și condițiile care le sunt oferite pentru a realiza aceste activități (aparatura, uneltele, săli de sport etc.). Un tip specific de probă practică îl constituie activitățile experimentale în contextul disciplinelor cu caracter practic-aplicativ. Prin intermediul acestor activități experimentale, care reprezintă în primul rând situații de învățare, profesorul își propune să evalueze capacități variate ale elevilor, care nu pot fi surprinse prin intermediul altor tipuri de probe.

EVALUAREA ÎN MEDIUL ONLINE

Acatrinei Daniela-Petronela

Educația online reprezintă o modalitate nouă de a privi procesul de învățare, în care elementele de fond rămân aceleași, doar mijlocul de schimb și însușire a cunoștințelor se modifică. Metodele educaționale online sunt din ce în ce mai utilizate în contextul actual și au avantajul că facilitează predarea și învățarea. Avantajele reale ale învățării online pot fi confort, flexibilitate și învățare oriunde și oricând. Oportunitatea educației online aduce noi considerații în evaluare, iar profesorii care folosesc predarea online își îmbunătățesc continuu strategiile de predare și își concep instrumentele de evaluare astfel încât să ofere feedback imediat, pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă și să aplice ceea ce au învățat. Evaluarea online este utilizată pentru a verifica atingerea obiectivelor propuse în activitatea de învățare și aplicarea cunoștințele dobândite. Cadrul didactic folosește numeroase instrumente tradiționale de evaluare, iar metodele și tehnicile folosite sunt în conformitate cu strategiile de predare online și reprezintă o parte necesară în procesul de învățare la distanță. Instrumentele de evaluare online permit atât evaluarea formativă, care urmărește nivelul de înțelegere al elevilor permițându-i astfel, profesorului, să-și adapteze predarea în consecință, cât și evaluarea sumativă care va măsura global, la sfârșit de unitate, de capitol sau de semestru, competențele dobândite de copii pe parcursul unei perioade mai lungi de învățare. Datorită trecerii la noi medii de învățare, în special cele online și la distanță, profesorii sunt obligați să găsească și să folosească cele mai eficiente metode de evaluare, pentru a realiza și a oferi educație în era digitală Pentru evaluarea procesului instructiv-educativ profesorii pot utiliza platformele și aplicațiile disponibile online care oferă posibilități variate de folosire a metodelor și a instrumentelor de evaluare: evaluarea orală pe parcursul orei, fișe de lucru, teste de evaluare, eseuri, referate,proiecte, portofolii. O metodă eficientă pentru ca elevii să se implice în rezolvarea problemelor o reprezintă discuțiile online asincrone care vor arăta nivelul de înțelegere, de către aceștia, a conținutului cursului și în care își vor dezvolta capacitatea de gândire critică. Testele scurte, săptămânale, pot arăta dacă elevii sunt la curent cu lecțiile săptămânale și dacă au nevoie de remediere. Sarcinile regulate de scriere, cum ar fi exprimarea unui punct de vedere sau o reflecție pe o anumită temă, pot ajuta la evaluarea elevilor în înțelegerea conținutului cursului. Activitățile de grup online ajută la diminuarea izolării pe care unii elevi participanți la cursurile online o resimt, ajutându-i să se mențină angajați și motivați susținându-se unul pe celălalt, de aceea multe dintre activitățile individuale pot fi schimbate în astfel de activități. O sarcină, cum ar fi un proiect, poate fi mai eficientă online, deoarece fiecare etapă poate fi prezentată treptat profesorului, iar elevul poate primi feedback continuu. Evaluarea pentru disciplinele care au activități de învățare practice/aplicative se poate realiza prin experimente simple, pe care le realizează, în prealabil, profesorul și le prezintă pe platformă și în care se pot folosi obiecte la îndemână prin casă. În evaluare se mai pot utiliza și metode alternative interactive, cum ar fi, activitățile de tip dezbatere, joc didactic, joc de rol, concurs, studiu de caz, etc. Ca formatori și îndrumători ai viitorilor adulți, prin oricare dintre metodele de evaluare aplicate, păstrăm dorința de a pregăti elevii pentru situații reale, punând în evidență caliățile și abilitățile acestora, oferindu-le suport, încredere și motivație. RESURSE BIBLIOGRAFICE: Vișan F. V., 2021, Strategii de evaluare în mediul online, Ed. Eduland, București

EVALUAREA DIDACTICĂ – ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

Prof. itinerant ACHILĂRIȚEI MARIA Școala Profesională Specială ,,Sf. Stelian” Botoșani

Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învățământ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea școlară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în procesul de învățământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităților de predare-învățare. Evaluarea este o problemă de o mare încărcătură morală întrucât realizează clasificări și selecții, prin intermediul ei se dau verdicte, se hotărăște soarta unor oameni. Este procesul menit să măsoare și să aprecieze valoarea rezultatelor sistemului de educație și învățământ. Acțiunea de evaluare pedagogică include trei operații ierarhice: • măsurarea: consemnarea unor caracteristici observabile exprimate în termeni cantitativi sau/și prin descrieri concentrate asupra unor zone restrânse de manifestare; • aprecierea: interpretarea faptelor consemnate în funcție de anumite criterii calitative; • decizia: opțiuni pentru anumite modalități de acțiune , are și valoare de prognoză. În evaluarea educațională actuală, aflată mereu în căutare de noi modalități specifice ameliorative, scalele numerice de notare intrate în tradiție nu mai sunt de multă vreme singura tehnică studiată de docimologia contemporană. Astfel s-au impus atenției teoreticienilor, dar și practicienilor educației și alte criterii tehnice evaluative. Tendința actuală în evaluarea contemporană este aceea încurajării studiului și aplicării tehnicilor de apreciere criterială, de progres, de proces (formativă) sau pe obiective mai largi și flexibile. Docimologia modernă și-a conceput, apropiat și introdus, deja în uzul curent o serie de categorii conceptuale operaționale specifice, dintre care: elemente de competență, standarde de performanță, indicatori de performanță, capacități și subcapacități, discriptori de performanță, probe (sarcini) , subiecte, bareme de corectare, certificarea evaluativă, raporturi de evaluare, calificative evaluative etc. Pricipalele calități ale acestui sistem de evaluare sunt flexibilitatea și adaptabilitatea sa: odată introduse modelele motrice pentru punerea în ecuația evaluativă a principalelor obiective de referință de la nivelul curricular, precum și a principalelor capacități, sistemul este capabil de autoreglare. Evaluarea tradițională centrată pe acumularea de cunostințe, în care notarea este un scop în sine, un mijloc de clasificare, constituindu-se un moment separat de activitatea de predare-învățare capătă noi conotații. Evaluarea actuală se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative, pune accent pe problemele de valoare, pe emiterea judecății de valoare, ce acoperă atât domeniile cognitive cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării scolare..Elevul este evaluat pentru ceea ce știe , nu este sancționat pentru ceea ce nu știe. Învățământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem de referință care să aibă la bază formarea competențelor elevului. Centrarea pe competențe este o preocupare majoră a ultimilor ani.. Noul sistem de evaluare prin calificative bazate pe descriptori de performanță a însemnat schimbarea orientării evaluării dinspre cantitativ spre calitativ; elevul devine subiect și obiect al evaluării; nu mai interesează ierarhizarea elevilor, încadrarea lor într-o norma statistică, raportarea la anumite șabloane, se realizează o evaluare obiectivă, transparență în notare. Expresia terminală a operației de apreciere, de emitere a unei judecăți de valoare, în raport cu performanța (competența elevului evaluat) este exprimată prin unul din calificativele “FB”,”B”,”S”,”I“. La ora actuală se tinde spre o evaluare complexă, realizată prin intermediul unor metodologii complexe, și a unui instrumentar diversificat. Astfel s-a extins gama metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă, vorbindu-se insistent despre complementaritatea metodelor tradiționale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) cu altele noi, moderne (portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluarea etc.) ce reprezintă de fapt alternative în contextul educațional actual, când se cere cu insistența deplasarea accentului de la evaluarea produselor învățării la evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activității de învățare. Alături de metodele de evaluare tradiționale, metodele alternative de evaluare vizează pe lângă obiectivele de învățare și pe cele atitudinale și comportamentale, metodele alternative se utilizează la ciclul primar adaptate la particularitățile de vârstă ale elevilor, la specificul fiecărei discipline și la condițiile în care se desfășoară activitatea didactică. Tehnicile de evaluare utilizate la ora actuală sunt distribuite pe un continuum, limitat, pe de o parte de tehnicile de testare pentru care există un model complet al răspunsului corect, iar pe de altă parte, de tehnicile de testare pentru care nu există un model complet al răspunsului corect. Instrumentele de evaluare sunt compuse din itemi (de diferite tipuri) care sunt într-o legătură indisolubilă cu tehnicile și instrumentele de evaluare. Într-o lume aflată în permanentă transformare, modernizarea învățământului prin utilizarea metodelor noi de învățare-evaluare a unor strategii moderne, care permit reasamblări, reajustări și adaptări la disciplinele de învățământ, depinde în ultimă instanță de cunoașterea, de înțelegerea și de abilitatea de a le folosi. Bibliografie: – Cucoș Constantin – Pedagogie școlară, ed. Polirom, Iași, 2002 – M.E.N. Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghid de evaluare pentru învățământul primar, București, 1999 – Didactica Nova – Revista de informare și cultură didactică, Craiova, 2005 – Învățământul primar – nr. 4, 2003, ed. Miniped, București – Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învățătorilor, București, 2003 – www.didactic.ro

METODI SI TEHNICI DE EVALUARE IN INVATAMANTULPRESCOLAR ONLINE

Achim Laura Raluca Gradinita cu Program Prelungit nr. 7, Satu Mare

“Evaluarea reprezintă un proces continuu formal sau informal de apreciere a calitătii, a importanței sau a utilității activității de predare-învățare, proces desfăsurat din nevoia cotidiană de secole, de comparare sau ameliorare a acestuia”. Evaluarea online este o metodă a evaluării care poate răspunde eficient situațiilor identificate, mai ales că poate fi aplicată pe oricare dintre cele trei forme ale evaluării tradiționale: inițială, continuă și cumulativă. Evaluarea online este susținută de aceleași principii de valabilitate, fiabilitate, flexibilitate și echidistanță și utilizează multe din strategiile folosite în predarea și evaluarea tradiționale față în față. Diferența constă în contextul evaluării, în interacțiunile dintre evaluator și cei care sunt evaluați și procesele de colectare și administrare. Evaluarea online poate fi utilizată: • ca o sursă independentă de dovezi pentru evaluare; • ca o contribuție la întregul proces de evaluare; • în vederea colectării, transmiterii și administrării materialelor de evaluare și resurselor. • Evaluarea online poate furniza: • mai mare flexibilitate asupra locului, momentului și modului în care este efectuată evaluarea; • o mai largă gamă de opțiuni elevilor pentru a-și demonstra cunoștințele și abilitățile. În grădinițe nu este permisă testarea copiilor sau acordarea de calificative sau note. Prin noul curriculum este promovată ideea încurajării și dezvoltării imaginii pozitive de sine, a încrederii în forțele proprii ale copiilor și progresul individual în ritm propriu. Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt: o îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme o să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele negative o îi susține interesul pentru cunoaștere o stimulându-i și dirijîndu-i învățarea o contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare o contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia În aceasta perioadă, când ținem legătura cu copiii și părinții online, educatorul nu are o sarcină ușoară. Deci reprezintă o formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de învățământ clasic, traditional, ”față în față”. Dar există multe instrumente, jocuri online și pentru copii preșcolari. Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătății pedagogia folosită. Deci, pedagogia mai întâi; apoi tehnologia. Cu toții ne-am mutat activitatea în mediul online, am fӑcut cunoștintӑ și am ”îmblȃnzit” aplicații care faciliteazӑ învӑțarea la distanțӑ. Și continuӑm împreunӑ, în mediul online, sӑ oferim aceeași educație de înaltă calitate și să ne îndeplinim misiunea noastră în contextul în care grădinița/ școala ”fațӑ în fațӑ” este închisӑ. Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Oricât de performantă sau prietenoasă ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedbck-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului. În aceste momente grele facem evaluare on-line pentru a avea un scop, pentru a nu ne izola de educație și de tot ceea ce înseamnă ea. BIBLIOGRAFIE: Adăscăliței, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007. Cristea, V., Iosif, G., Marhan, A., Niculescu, C., Trăușan-Matu, Ș., Udrea, O., Sisteme inteligente de instruire pe Web, Editura Politehnica Press, București, 2005. Dobre, I., Studiu critic al actualelor sisteme de e-learning, Referat, Academia Română, Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială, București, 2010.

EVALUAREA LA GRĂDINIȚĂ ÎNTRE ONLINE ȘI TRADIȚIONAL

Prof. Înv. Preșcolar ACIU CRINA MARIA Grădinița cu P. P. Nr. 7 Satu Mare

Viața noastră de zi cu zi se află sub semnul valorizării, este permanent supusă unor valori. Nici vârsta preșcolară nu scapă de presiunea acestui proces de valorizare, de raportare la anumite repere, aflându-se în permanență într-un proces de restructurare continuă. În grădiniță, evaluarea, ca și componentă importantă a procesului de învățământ, capătă o valoare deosebită permițând luarea în cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului. Ausubel, psihologul american, considera procesul de evaluare ca fiind:” punctul final într -o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programului, măsurar ea rezultatelor, aprecierea lor”. În planificarea și conceperea activității de evaluare din grădiniță cadrul didactic trebuie să aibă în vedere o serie de exigențe: •activitatea de evaluare trebuie să cuprindă verificarea și aprecierea rezultatelor, evaluarea procesului, a strategiilor alocate, adică nu numai evaluarea elevilor, ci și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de învățare; • luarea în calcul și a altor indicatori, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile; • transformarea copilului într -un permanent partener al educatorului prin autoevaluare,interevaluare și evaluare controlată; • raportarea rezultatelor la evoluția societății. Educatorul, ca inițiator în această secvență educativă, preia unele obiective din programă, adaptându-le particularităților copiilor și situațiilor de învățare. Pentru a obține rezulatele așteptate, educatoarea va încerca să descopere acele modalități prin care se va manifesta comportamentul scontat, condițiile în care se așteaptă ca acesta să apară și nivelul de performanță al achizițiilor (minime, medii, maxime). În faza următoare, după procesul de învățare, educatoarea va apela la metode și instrumente de culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi prelucrate calitativ, prin raportare la obiective. Metodele cel mai des utilizate pentru culegerea datelor sunt: observația, conversația, studiul produselor activității, analiza procesului de integrare socială, testul,ancheta. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă observația și conversația. Activitate din grădiniță are preponderent un caracter formativ-educativ, ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într-o viziune de construcție pas cu pas, colaborând și cu alți factori (familie, școală, media, societate), motiv pentru care evaluarea este fragmentară, incompletă, unele rezultate apărând mai târziu, în mediul școlar. În completarea metodelor tradiționale de evaluare cadrul didactic face apel la mijloacele digitale, ce oferă posibilitatea observarea gradului de interacțiune, de comunicare și colaborare. Atât preșcolarii, cât și părinții acestora consideră mediul online drept un mediu cu multiple beneficii, ce țin în primul rând de sprijinul acestora și de faptul că procesul de învățare are loc în mediul confortabil al celui mic. Printre cele mai utilizate platforme de lucru pentru evaluare în grădiniță se numără Zoom, GoogleMeet, Webex, Twinspace Clasroom. Deseori preșcolarilor și părinților acestora le pot fi trimise link-uri, des folosite sunt și white board-urile, unde se poate desena, colora, face operații matematice sau ad notări pe ecran. Jocurile on-line sunt aplicațiile ce păstrează elementul ludic, sunt apreciate de copii și ușor de utilizat. Jingsawplanet- este o aplicație care permite încărcarea unui fișier de tip text sau fotografie și decuparea sub forme de piese în funcție de complexitatea dorită, în funcție de specificul vârstei. Quizizz este un instrument on-line pentru feed-back, cu ajutorul căruia se pot realiza evaluări formative într-un mod distractiv pentru preșcolari. Permite inserarea de răspunsuri multiple, imagini, audio text, sondaje, răspunsuri deschise; se pot utiliza atât pentru învățarea sincron live, cât și pentru cea de acasă. Folosită cu regularitate este și aplicația worldwall, ce poate crea jocuri interactive pentru susținerea învățării, de forma cuvântul lipsă, anagrame, puzzle, rebus, adevărat sau fals, sortează, spânzurătoare, deschide cutia etc). Prin procesul de evaluare, educatorul urmărește atingerea scopului final al educației, acela de a pregăti copilul pentru o integrare fără disfuncții în școală și în societate.Urmând pașii unei evaluări eficiente, fie tradiționale sau moderne și respectând cerințele acesteia,educatorul modernizează procesul de învățământ și sporește rolul educației în formarea personalității preșcolarului. Bibliografie: 1. Voiculescu, E., (2001),Pedagogie preșcolară, Editura Aramis 2. Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație,Editura Garamond, Cluj-Napoca 3. Bocoș, M.,(2003),Teoria și practica instruirii și evaluării,Editura Casa Cărții deȘtiință, Cluj-Napoca 4. Cucoș, C.,(2006), Pedagogie, Editura Polirom.

EVALUARE ÎN MEDIUL ONLINE ȘI TRADIȚIONAL LA GRĂDINIȚĂ

Profesor învățământ preșcolar: Acs Melinda Școala Profesională ”George Coșbuc” Medieșu Aurit, Structura Iojib

Evaluarea copiilor solicită timp îndelungat, răbdare, consemnarea răspunsurilor sau a observațiilor educatoarei. Sistemul metodologic al evaluării rezultatelor și progreselor copiilor cuprinde mai multe metode și procedee de examinare. Evaluarea are rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența procesului de predare-învățare, raportată la îndeplinirea funcțiilor ei, la cerințele economice și culturale ale societății contemporane. Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanta în desfășurarea procesului didactic, se contureaza utilizarea în învățământul preprimar a urmatoarelor de evaluare : • evaluare inițială • evaluare cumulativă- sumativă • evaluare formativă- continuă Evaluarea inițială – se realizează la începutul anului școlar, în momentul inițierii unui program de instruire, și are rol de a stabili nivelul de cunoștinte, priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitățile de învățare ale copiilor.Cconcluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției – stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate pentru obținera performantei copiilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa pentru eficienta procesului de învățământ preșcolar viitor, care se va oglindi în planificarea semestrială. Datele obținute la acest tip de evaluare ajută la conturarea activității didactice în trei planuri : o stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut ; o organizarea unui program coerent de recuperare pentru intreagă grupă de copii ; o aplicarea unor masuri recuperatori pentru unii copii din grupă, fie de sprijin și recuperare, fie activitate suplimentară pentru copiii supradotați. Evaluarea formativă- continua este una din formele cele mai des utilizate în grădiniță și se manifestă în toate activitățile derulate, de la observarea continuu a comportamentului copiilor, a reacțiilor pe care le au la diverse solicitări, a semnalării progreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu un grad ridicat de dificultate, până la recompensarea succeselor pe care copiii le obțin. Utilizarea acestei forme de evaluare ajută atât educatoarea , dar în special copilul la reglarea activității. Evaluarea sumativă, cumulativă se realizează de regula la sfârșitul unui semestru, al unui an școlar, urmărește să realizeze un sondaj despre cunoștințele și achizițiile copiilor în urma participării la un anumit program educațional. Deoarece activitatea din grădiniță are preponderent un caracter formativ, educativ, cu finalități ce nu se pot concretiza imediat, ci într-o viziune de construcție pas cu pas, în colaborare cu alți factori, evaluarea este fragmentară, incompletă, unele rezultate apar mai târziu, în școală sau la finele ei. Metoda observației constă în surprinderea și consemnarea elementelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui protocol de observație, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor în protocol, interpretarea acestora din punct de vedere psihopedagogic. Aceste date pot oferi un tablou complex al evoluției și dezvoltării copilului. Evaluare orală se realizează prin metoda conversației care se folosește mai frecvent și într-o formă mai complexă începând cu grupa mijlocie. Evaluarea scrisă se realizează în principal prin utilizarea fișelor, care pot ajuta la îmbinarea muncii frontale cu munca individuală și constituie elemente specifice în evaluarea formativă. Evaluarea prin probe practice se realizează prin metoda jocului și a exercițiului. Operarea în plan obiectual este specifică învățării la vârsta preșcolară și se materializează prin exerciții-joc ce solicită o rezolvare acțional-practică. Metodele tradiționale pentru evaluarea activității preșcolarilor vot fi completate de metodele complementare de metode alternative (portofoliul, proiectul, investigația, studiul de caz), astfel încât educatoarea va concepe adevărate strategii evaluative care să reflecte nivelul de dezvoltare atins de preșcolar, strategii ce vor fi utilizate într-un climat deschis, felxibil, degajat, permisiv, care să le inspire copiilor dorința de a participa la astfel de activități fără teama de eșec. Această perioadă dificilă a pus la încercare modalitățile cadrului didactic de adaptare la situația curentă. O mare schimbare a fost trecerea de la învățământul tradițional, la cel în mediul online. Cele mai eficiente platforme pe care le folosesc deja profesorii – Zoom și Google Meet, Google Classroom (cu sugestii de alternative unde procesul de a crea o întâlnire online e similar și accesul e gratuit). Profesorul are nevoie de resurse și aplicații de învățare pe care le poate crea sau resurse deja existente sub formă de prezentări, lecții, fișe, imagini și clipuri pe care le putem folosi atât în timpul lecțiilor live, cât și ca teme de lucru pentru acasă. Aici lista e mai lungă și include aplicații precum ASQ, Kahoot, Quizziz, Wordwall, Padlet, Twinkle sau Digitaliada, precum și surse de inspirație pentru filme, teme și studiu individual, etc. Evaluarea realizată în preșcolaritate devine o modalitate de sporire a rolului educației organizate în formarea personalității, educatoarea îndeplinindu-și misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru integrarea cu succes în activitatea școlară. BIBLIOGRAFIE: – Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine, București. – Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași. – Grama, Filofteia – Pletea, Mioara – Culea, Laurenția – Sesovici, Angela – Spânu, Cristina – Dincă, Georgeta – Pletea, Georgeta – Călin, Elena (2009): Aplicații ale noului curriculum pentru învățământul preșcolar – volumul I. Editura Didactica Publishing House, București.

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Prof. ing. Adriana – Anamaria Bindea, Școala Gimnazială „Dacia” – Oradea

„Profesorul este un actor, învățarea este un spectacol … Cred că nu există decât o singură învățare autentică, aceea care se face în stare de bucurie. Atâta vreme cât aceste două acte (actul imperativ al profesorului și momentul de bucurie al elevului), nu fac joncțiunea, totul este sortit eșecului”. (Solomon Marcus) Cred că cea mai valoroasă abilitate pentru ca un copil să reușească în viață este aceea de a fi sociabil. De a fi capabil să comunice cu alți oameni, să interacționeze, să lucreze în echipă, să poată comunica liber, neîngrădit. „Cu cât știi mai mult, cu atât mai bine” – ăsta e crezul universal al părinților și al profesorilor. Adolescenții sunt forțați și acasă și la școală să asimileze cât mai multă informație pur teoretică, fără să le fie stimulate gândirea sau creativitatea în vreun fel. Ce se-ntâmplă de fapt? Creierul memorează și este folosit robotic, iar creativitatea nu poate fi exploatată. Într-o lume în care este foarte probabil că vor avea competitori roboți, creativitatea este cu atât mai importantă și trebuie încurajată încă de la grădiniță. De exemplu, învățarea și evaluarea pe proiect, cu utilizarea media, oferă elevilor posibilitatea de a fi creativi, originali, interesați de domeniul studiat. Experiența școlii online ne ajută să înțelegem faptul că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu multă atenție și în mod adecvat. Prin intermediul platformelor si aplicaților utilizate în activitatea online elevii pot fi evaluați sincron și asincron. Instrumentele de lucru asincrone avantajează elevii introvertiți sau nesiguri pe competențele lor. În termenul dat de profesor, ei pot pune întrebări sau redacta diverse versiuni ale temei. Autoevaluarea, învățarea prin descoperire, evaluarea de către colegi, reflecția, articularea sunt câteva dintre metodele prin care elevii sunt încurajați să își dirijeze învățarea și propria evaluare. În contextele online, implicarea este absolut esențială și toate aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Profesorii și-au dovedit măiestria și originalitatea în modalitățile diverse de evaluare. Astfel, pe diferite platforme educaționale profesorii au creat teme interesante, bazate pe teste clasice de evaluare, fișe de lucru, vizionări ale unor documentare/materiale didactice și dezbaterea lor, realizarea unor jocuri de rol online, implicând foarte mulți elevi, vizitarea unor muzee și biblioteci virtuale și apoi realizarea feedback-ului la nivelul clasei, susținerea unor eseuri personalizate, teme colaborative etc. Evaluarea online a devenit o provocare pentru elevi și profesori, adesea surprinzând prin originalitate. Cea mai frecventă punere în practică a evaluării online este reprezentată de testele de tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip „da”/”nu” („adevărat”/”fals”) sau selectarea uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile, asociere de imagini, texte, sau întrebări cu răspuns deschis. Pentru probele orale putem folosi comunicarea video-audio, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată si care au o variantă gratuită ce permite prezența simultană a până la 100 de participanți. Quizizz este o aplicație de evaluare a cunoștințelor ce presupune prezența unor avatare amuzante, tabele, teme, muzică. Aplicația poate fi accesată de pe telefon, laptop, tabletă sau computer. E adevărat, s-au schimbat timpurile, metodele, programa. S-au schimbat multe, dar un lucru rămâne la fel, peste ani: copiii învață doar de la dascălii care pun mai mult decât știință în lecțiile lor, ceva ce nicio facultate sau curs nu-i poate învăța: pun și un dram de suflet! Copiii noștri au nevoie de dascăli care să le stârnească pasiuni, nu temeri! De oameni care să le sufle în aripi, să-i învețe să gândească, nu să-i doboare cu teme și proiecte! Elevul trebuie încurajat să caute mereu soluții pentru situațiile pe care le experimentează: cum ar putea să fie de folos teoria învățată de el, pentru găsirea unor soluții practice? În timpul evaluării elevul trebuie provocat să-și spună propria părere și să reflecteze, decât să preia sau să memoreze interpretările altora, să caute să găsească metode și soluții diverse, la o problemă, mai degrabă decât să caute un singur răspuns „corect”, doar pentru a bifa sarcina. Creierul nostru este predispus către creativitate, mai ales în perioada adolescenței. Tocmai de aceea prin evaluare trebuie stimulată și încurajată creativitatea și inovația precum și focusarea pe găsirea de soluții inovatoare. Să descoperim ce e mai bun în copiii noștri, nu ce e mai rău! Copilul ar trebui să înțeleagă adevărata valoare a învățării, adevărata valoare a cunoștințelor și să dorească să învețe pentru el. Și de aceea, perioada pe care o traversăm este o mare oportunitate de a reașeza în mintea copilului de ce este, de fapt, important să învețe. Să înțeleagă că de fapt învață pentru el, nu pentru profesor, nici pentru părinți și deci temele sunt responsabilitatea lui, nu a altcuiva. Înseamnă că prin efort susținut, pornind de la lucrurile care îl pasionează, el poate deveni foarte bun la ceea ce face, poate face performanță. Încrederea în profesori se construiește treptat și niciodată din critici și anxietate. Copiii noștri au nevoie de dascăli care să-i asculte, nu să-i pună la colț! Pasiunile lor izvorăsc datorită profesorilor entuziaști, niciodată din partea celor duri sau plafonați. Performanțele școlare apar din pasiune, niciodată din frică, Poate că peste ani vom uita multe din cele ce vom fi învățat la școală, dar niciodată nu vom uita un dascăl pe care l-am iubit!

EVALUAREA GRADULUI DE ACHIZIȚIE A COMPETENȚELOR ANTERIOARE PRIN EVALUARE INIȚIALĂ LA BIOLOGIE

PROF. ADRIANA MIRCEA ȘCOALA GIMNAZIALĂ’’VLAICU VODĂ’’ BRĂILA

Evaluarea inițială va viza achizițiile elevilor la disciplina Biologie în anii școlari anteriori, din perspectiva programei ce urmează a fi parcursă în anul școlar 2021–2022. Evaluarea inițială va permite profesorului să identifice activitățile de recuperare, necesar a fi realizate, în vederea structurării competențelor specifice, în anul școlar 2021–2022. De asemenea, evaluarea inițială va sta la baza realizării planificărilor calendaristice și a proiectării unui demers didactic eficient, centrat pe elev. O evaluare inițială eficientă ajută profesorul și elevii să aprecieze gradul în care au fost atinse competențele vizate de programa la disciplina Biologie din ciclul gimnazial. EXEMPLU: TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ BIOLOGIE CLASA a VIII-a I. Imaginea alăturată reprezintă o plantă cu flori. Notează în casete organele indicate de săgeți. 20 p. II. Recunoașteți următoarele animale și indicați mediul de viață al acestora. 12 p. Denumire animal_______________ ___________________ __________________ Mediul de viață_______________ ___________________ __________________ III. Completați spațiile libere: 12 puncte 1. Celula este alcătuită din: membrană, citoplasma și _________________. 2. Respirația presupune schimbul de ____________________ și dioxid de carbon între organism și mediul de viață. 3. Grupa de sânge este o caracteristică moștenită de la __________________. 4. Rinichiul este organ al sistemului ____________________. IV. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o singură variantă de răspuns. 6 puncte 1. Plante specifice pădurilor de foiase sunt: a. bradul și molidul b. stejarul și fagul c. nucul și caisul d. grâul și porumbul 2. Este o măsură de protecție a mediului înconjurător a. poluarea solului cu deșeuri menajere b. construirea de fabrici și uzine în centrul orașelor c. reducerea utilizării îngrășămintelor chimice d. vânatul și pescuitul V. Citiți textul următor: 30 puncte „ Rezultatul activităților de ecologizare desfășurate în localitatea noastră, în cursul zilei de sambătă, a constat în colectarea selectivă a unor cantități de deșeuri a căror greutate a fost mai mică decat cea colectată anul trecut. Cea mai mare parte a deșeurilor a constat din ambalaje alimentare pe care erau inscripționate valoarea energetică, cantitățile de grăsimi, acizi saturați, glucide, proteine și sare, precum și ambalaje de detergenți, săpunuri, produse cosmetice și aparate electrocasnice. Aruncarea la întamplare a acestor deșeuri are efecte negative asupra vegetatiei aflate în Parcul Orăsenesc din apropiere, a pH-ului solului și a calității aerului respirat.” Alcătuiește pe baza textului, un minieseu cu titlul „ Calitatea aerului condiționează calitatea vieții!” de maxim șase fraze respectand următoarele repere: – sursele de poluare a aerului; 5 puncte – efectele poluării aerului asupra stării de sănătate a organismelor; 5 puncte – modalități de reducere a concentrațiilor de poluanți din aer; 5 puncte Pentru cooerența textului și păstrarea lungimii precizate se oferă 15 puncte. VI. Enumerați două reguli de igienă cunoscute: 10 puncte 1. …………………………………………………………………………………………………………………………. 2. …………………………………………………………………………………………………………………………. Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu. RECOMANDĂRI PENTRU CONSTRUIREA NOILOR ACHIZIȚII În funcție de nivelul achizițiilor elevilor identificat în urma evaluării inițiale, profesorul construiește procesul instructiv- educativ astfel încât elevul, să își dezvolte capacitatea de sinteză, să recunoască și să aplice în practică noțiuni specifice disciplinei Biologie. Recomandat este ca toate noțiunile reactualizate sau dobândite de elevi pe parcursul anului școlar să fie adaptate nivelului de înțelegere, capacității de comunicare, să aducă cunoaștere și să stimuleze gândirea practică. Integrarea tehnologiei în procesul de evaluare are nevoie de mai multe condiții pentru a putea fi realizată, cea mai importantă fiind buna pregătire a profesorului în această privință. Recomandarea principală se referă la cunoașterea de platforme și instrumente digitale: platforme de învățare online (Google Classroom, Moodle, Microsoft Teams, Edmodo, Learningapps), mijloace de comunicare cu elevul (Whatsapp, Facebook/Messenger, email), aplicații online cu scop de învățare (Kahoot, Padlet, Livresq), aplicații pentru comunicarea colaborativă online (Meet, Skype, Zoom). De asemenea, se vor folosi resurse educaționale deschise, valide/validate din punct de vedere educațional. Fiecare profesor va alege metoda de evaluare în funcție de competențele specifice care trebuie evaluate și va construi un instrument de evaluare adaptat acestora. BIBLIOGRAFIE: 1. *** Programele școlare (în vigoare) de biologie pentru gimnaziu; 2. *** Ghid de evaluare pentru disciplina biologie, Editura ERC PRESS, București, 2011; 3. *** Învățarea științelor. Ghid metodologic pentru un demers didactic eficient. Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2013. ACTIVITATE APLICATIVĂ: Modelarea – instrument de evaluare online vs. onsite( față în față)- la clasa a VI-a PROF. COORDONATOR: Adriana Mircea ȘCL. GIMNAZIALA ‘’VLAICU VODA’’ BRAILA TEMA: CELULA-UNITATEA DE BAZĂ A TUTUROR ORGANISMELOR SARCINA DE LUCRU: Elevii au de modelat (realizarea unor machete) Celula vegetală și Celula animală la alegere, utilizand plastilina, carton, coli A 3, coli bloc desen A 3, culori, carioci pt realizarea unor desene sau imagini 3D ale celulei evidențiind structura acesteia si precizand rolului organitelor celulare. CRITERII DE EVALUARE: – originalitate; – creativitate; – respectarea corectitudinii științifice; – incadrarea in tematica; – mod de prezentare.

Metode și tehnici de evaluare

Prof. înv. primar Agache Marta-Cecilia

„O evaluare corectă a învățământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic și universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională „(Gilbert De Landsheere) Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învățământ,statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe această temă.Este percepută ca fiind parte integrată în procesul de învățământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităților de predare-învățare. Procesul de evaluare necesită demersuri și atitudini metodologice concretizate în: parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă și conservarea datelor, utilizarea de instrumente diverse , asigurarea validității, a relevanței, a fidelității demersului evaluativ. I. Metode și instrumente de evaluare Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit.” Tehnica de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoștință sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul propus” II. Metode și instrumente tradiționale 1. Probele orale: Evaluarea orală se realizează mai ales prin întrebări – răspunsuri și prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris, sub directa supraveghere a profesorului. Este folosită cu precădere ca verificare curentă și parțială, pe parcursul programului de instruire, ca și în cadrul examenelor. Examinarea orală constă, în toate cazurile, în probe la care răspun¬surile sunt date oral. . 2. Probele scrise: Probele scrise sunt mijloace de evaluare utilizate la toate nivelurile de școlaritate și la marea majoritate a disci¬plinelor de învățământ. Probele scrise îndeplinesc funcții de diagnostic, de feed-back , corectivă și de autoevaluare . Rolul principal al acestor probe este de a face posibilă, periodic, o evaluare obiectivă și operativă pe baza unui cuantum de cunoștințe relevant și cu scopul de a regla și perfecționa procesul instructiv-educativ. Probele scrise au un dublu rol: de evaluare a randamentului elevilor la diversele discipline de studiu și de dezvoltare a capacității de exprimare în scris a elevilor. 3. Probele practice Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității de a aplica anumite cunoștințe teoretice, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic. Acestea cuprind forme de realizare, experiențe de laborator, lucrări experimentale, lucrări de atelier, desene. III. Metode și tehnici complementare Aceste metode permit profesorului sa obtina repere si informatii asupra derularii activitatii sale, prin folosirea unor instrumente adecvate cu care apreciaza achizitiile elevilor si progresul lor. In acest fel, metodele complementare au functia de reglare a desfasurarii activitatii. 1. Proiectul este o metodă mai amplă. Acesta presupune formularea temei de către profesor și explicarea sarcinilor, precum și perioada de realizare. Urmează o perioadă în care elevii se documentează, colectează date și aplică tehnicile de lucru sugerate de profesor. După finalizează produsului, are loc o prezentare a proiectului. Această metodă stimulează creativitatea și elevii pot face dovada capacității de a investiga un subiect dat, de a formula o concluzie, folosind metode și instrumente diferite, precum și cunoștințe din diverse domenii. 2. Portofoliul poate conține temele pentru acasă ale elevilor, notițele din clasă, compuneri, fișe de lucru, răspunsuri la chestionare. Acestea trebuie să fie făcute de către elev, de unul singur în afara școlii sau sub îndrumarea profesorului sau a părinților. Poate fi un instrument de evaluare, cât și un instrument de autoevaluare pentru a cuantifica progresul făcut și o dovadă a aceea ce a învățat. Avantajele acestei metode sunt stimularea creativității și a implicării elevului în procesul de evaluare, dezvoltarea simțului critic și a motivației. Pentru a diversifica notarea, portofoliul este o altă medodă folosită de mine. 3. Observarea sistematică a activității și comportamentului elevului fiind un produs al interacțiunii profesor-elev oferă posibilitatea celui dintâi de a cunoaște progresele înregistrate în învatare, interesele și aptitudinile elevilor, atitudinea față de activitatea școlară. Fișa de activitate personală a elevilor utilizată mai ales ca metoda de învățare prin activitate proprie, oferă și posibilitatea de evaluare a pregătirii elevilor, mai ales capacitatea de învățare a acestora. Studiul de caz s-a dovedit a fi și o bună metodă de evaluare, care se realizeaza prin analiza și dezbaterea cazului pe care profesorul îl are în vedere. O metoda folosită de către profesor pentru evaluarea activității elevului este și fișa de caracterizare psihopedagogică la sfârșit de ciclu țcolar. Investiția constă în solicitarea elevului de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este pus în situația de a întreprinde o investigație. 4. Investigația se folosește, de regulă, ca metodă de învățare, pentru a-i deprinde pe elevi să gândească și să acționeze independent, atât individual cât și în echipă. La începutul semestrului, profesorul stabilește lista de teme pe care elevii urmează să le abordeze cu ajutorul investigației, perioada investigației, modul de lucru, de prezentare și de valorificare a rezultatelor. Investigația se poate realiza individual sau colectiv. Este de preferat ca rezultatele sã fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul să poată formula observații, aprecieri și concluzii.Pe baza analizei activității elevilor și a rezultatelor obținute de ei în cadrul investigației, profesorul poate acorda note, valorificând, în felul acesta, funcția evaluativă a investigației. 5. Chestionarul, folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi, precum și ca metodă de cercetare psihopedagogică, poate fi folosit și ca instrument de evaluare, mai ales atunci când profesorul dorește să obțină informații despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de predare și de evaluare. Cu ajutorul chestionarului se pot obține informații despre opțiunile elevilor și atitudinea lor față de disciplină sau față de anumite probleme cuprinse în programă și manual, ceea ce înseamnă că, pe această cale, putem obține informații și despre nivelul lor de motivație la o anumită disciplină. În concluzie, toate aceste metode pot fi eficiente și pot fi folosite în diferite scopuri și pentru obiective diferite de către profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea și să o centreze pe obiectivele de la clasă. Sunt de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor fi mai interesați și rezultatele vor fi mai productive. Bibliografie: 1. Stoica A.-”Reforma evaluării în învățământ”, editura Sigma, București,2002 2. Cerghit Ioan- “Metode de învățământ”, editura Polirom,Iași,2006 3. Manolescu M.- “Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente”, București, Editura Meteor Press, 2006

Metode, tehnici și instrumente de evaluare

Realizat de: Agachi Dana

Evaluarea este procesul multidimensional de obținere a informațiilor, cu ajutorul unor instrumente de evaluare, în scopul elaborării unor judecăți de valoare, raportate la niște criterii propuse și care se finalizează cu aprecieri ce permit luarea de decizii. Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit.” Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoștință sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul propus”; Alegerea celor mai adecvate metode și instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent și util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere aprecia că: „O evaluare corectă a învățământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic și universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (…)”. (Stanciu, M., 2003, p.284) Evaluarea ne permite să ne pronunțăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informațiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic). În sens larg, prin strategie se înțelege ansamblul de acțiuni întreprinse într-o organizație (militară, economică, educațională etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. Strategia vizează asigurarea și pregătirea resurselor umane și materiale, probleme de planificare și organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizației sau cu alte organizații etc., potrivit funcțiilor managementului modern, toate acestea avînd însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un pronunțat spirit de previziune. Așadar, a stabili o strategie de evaluare în învățământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode și mijloace, cum valorifici informațiile obținute etc. Desigur, în final, în funcție de concluziile desprinse, elevul își va modifica strategia de învățare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acțiunii de evaluare (realizabilă prin operațiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcționare a activității didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendința de extindere a acțiunilor evaluative: de la verificările tradiționale la evaluarea proceselor și condițiilor de desfășurare a activității didactice, a situațiilor de instruire/învățare. Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situațiilor educative, precum și spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanțele elevilor; în altele – de a determina nivelul achizițiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. Există situații în care se impune identificarea abilității elevilor de a executa acțiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situații se urmărește obținerea unor informații generale despre performanțe în contextul dezvoltării preconizate și al devierilor posibile. Metode și instrumente de evaluare în ciclul primar Clasificarea cea mai des utilizată este aceea care distinge următoarele metode și instrumente de evaluare: A. Metode și instrumente tradiționale 1. Probele orale: Evaluarea orală se realizează mai ales prin întrebări – răspunsuri și prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris (de obicei la tablă), sub directa supraveghere a profesorului. Este folosită cu precădere ca verificare curentă și parțială, pe parcursul programului de instruire, ca și în cadrul examenelor. Examinarea orală constă, în toate cazurile, în probe la care răspunsurile sunt date oral. Cerința educatorului poate fi orală, scrisă sau practică. Caracteristici ale evaluării orale: – în funcție de numărul persoanelor cărora le sunt adresate întrebările:  frontală (când interogațiile se adresează întregului grup de elevi);  individuală (când se vizează un elev anume);  pentru un grup (când sunt antrenați doar elevii dintr-un grup). – în funcție de modul de integrare în unitățile temporale ale procesului didactic:  evaluare orală curentă (desfășurată în fiecare lecție / oră);  evaluare periodică (după un număr variabil de lecții / ore);  evaluare finală (la terminarea lecțiilor/orelor destinate parcurgerii unui capitol) Moduri de realizare Examinarea orală se realizează în multiple forme, utilizându-se tehnici variate. Dintre instrumentele principale de evaluare orală pot fi menționate: a) conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri) b) cu suport vizual c) redarea (repovestirea); d) descrierea și reconstituirea e) descrierea / explicarea / instructajul f) completarea unor dialoguri incomplete astfel încât să dobândească sensul adecvat. 2. Probele scrise: Ca și examinările orale, probele scrise sunt mijloace de evaluare utilizate la toate nivelurile de școlaritate și la marea majoritate a disciplinelor de învățământ. Probele scrise îndeplinesc funcții de diagnostic, de feed-back (pentru elev și cadru didactic), corectivă și de autoevaluare (în relația elevului cu sine). Rolul principal al acestor probe este de a face posibilă, periodic, o evaluare obiectivă și operativă pe baza unui cuantum de cunoștințe relevant și cu scopul de a regla și perfecționa procesul instructiv-educativ. Probele scrise au un dublu rol: de evaluare a randamentului elevilor la diversele discipline de studiu și de dezvoltare a capacității de exprimare în scris a elevilor. -extemporalul (lucrarea scrisă neanunțată); -activitatea de muncă independentă în clasă; -lucrarea de control (anunțată); -testul; Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfășurat în școală. Ea trebuie să fie formativă, situativă și să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mișcare și de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse.Cunoașterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai conștienți și îi motivează să se implice în sarcină.Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficiența evaluărilor școlare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acțiunilor valorizatoare și pe stimularea capacității de autoevaluare. Bibliografie: Metode, tehnici și instrumente de evaluare- Livia Tiron Teoria și metodologia evaluării-Constantin Cucoș

Evaluarea în mediul online

prof. Albăli Ramona, Liceul Tehnologic Motru

În contextul situației actuale, în care sistemul educațional din Romȃnia a trebuit să se adapteze într-un ritm foarte rapid în ceea ce privește învățămȃntul online, majoritatea profesorilor au făcut eforturi colosale de a putea preda online, dar mai ales să evalueze online. Tehnologiile informatice au pătruns din ce în ce mai mult în domeniul educației, în predarea tututor disciplinelor, iar dezvoltarea exponențială a Internetului a determinat diversificarea ofertei educaționale, apărând noi tipuri de cursuri, aplicații și platforme online care vin în ajutorul elevilor. Facilitarea accesului din fața calculatorului la anumite instrumente software dedicate instruirii, la manuale electronice, la o multitudine de teste online, a determinat ca alte noi metode de predare, învățare, dar și evaluare să fie adoptate în diverse instituții educaționale. Evaluarea online a devenit necesară și obligatorie, însă destul de dificil de realizat pentru adepții evaluării tradiționale. Experiența școlii online ne ajută să înțelegem faptul că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu multă atenție și în mod adecvat. Marea provocare pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hȃrtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a determina elevii să devină autonomi în învățare. De exemplu, învățarea și evaluarea pe proiect , cu utilizarea media, oferă elevilor posibilitatea de a fi creativi, originali, interesați de domeniul studiat. Evaluarea online a devenit o provocare pentru elevi și profesori, adesea surprinzând prin originalitate. Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate: Google Classroom – reprezintă clasa virtuală unde putem discuta cu elevii – Meet video este inclus gratuit acum; putem adăuga materiale, chestionare, acorda feedback și primi temele de la elevi. Google Forms – cu ajutorul acestei aplicații putem crea teste online atât pentru evaluarea inițială, cât și pentru diferite teste pe parcursul anului școlar.Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu. Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul. Kahoot – cu ajutorul acestei aplicații elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste. Este o aplicație foarte interesantă, iubită de copii, este un mod atractiv de a afla lucruri noi. Wordwall – este o aplicație ce permite crearea mai multor tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar. Funcțiile acestei aplicații fiind multiple, nu permite elevului alunecare spre plictiseală și indiferență, se pot crea material diverse, cu un mare grad de implicare din partea elevilor. Există, de asemenea, multe programe de animație pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări: Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screencast-o-matic în care să surprindă atât imagine de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie. Evaluarea joacă un rol important în procesul de învățare – atât evaluarea sumativă cât și formativă oferă informații despre progres și ghidează învățarea. De asemenea, evaluarea este esențială pentru procesul de certificare și rezultatele sunt utilizate în mai multe feluri pentru a măsura evoluția și succesul elevilor, profesorilor, cursurilor sau ale instituțiilor. Evaluarea online are ca scop mai degrabă evaluarea formativă decât sumativă a elevilor. Acesta furnizează cea mai întâlnită formă de feedback prin intermediul forumurilor de discuții sau exercițiilor online. În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Prin natura ei, evaluarea online oferă un grad de independență al elevilor și abilitatea de a rezolva diverse probleme. Procesul de evaluare online eliberează, de asemenea, timpul profesorilor, Rezultatele pot fi analizate pentru a identifica domeniile de performanță scăzută, astfel încât profesorii să se poată concentra asupra acestor lacune de învățare. Rapoartele detaliate ajută la crearea unor programede învățare specifice pentru acești cursanți, ceea ce duce la un rezultat mai bun al învățării și sporește încrederea elevilor. BIBLIOGRAFIE: 1. Brut Mihaela, Metode de testare online http://www.infoiași.ro/mihaela 2005/2006 2. Cucoș, C (2008), Teoria și metodologia evaluării. Iași: Editura Polirom

EVALUAREA ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI ONLINE

ALBU MĂDĂLINA- AMALIA ȘCOALA PRIMARĂ NR. 1 POIANA

Pornind de la afirmația ,,A învăța un copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea”, Ioan Cerghit propune o succesiune de metode alternative, în viziunea autorului acestea fiind destinate ,,evaluării calitative”: elaborarea și susținerea proiectelor; organizarea expozițiilor; alcătuirea jurnalelor personale; lucrările de grup; interviurile și dezbaterile. Pe lângă aceste metode tradiționale și alternative de evaluare cadrele didactice au fost nevoite să găsească alte metode de evaluare pe care să le folosească în mediul online deoarece știm cu toții că de un an și jumătate încoace școala s-a desfășurat mai mult în mediul online din cauza situației pandemice. Perioada pe care o traversăm reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită, întregul nostru stil de viață este pus la îndoială pe o durată nedeterminată. Tot ceea ce înseamnӑ proces de predare-învӑțare- evaluare a redevenit în atenția noastrӑ sub titulatura de proces educațional la distanțӑ. Cu toții am fost nevoiți să ne mutăm activitatea în mediul on-line și am fӑcut cunoștintӑ cu aplicații care faciliteazӑ învӑțarea la distanțӑ. Voi prezenta în cele ce urmează câteva din metodele de evaluare pe care le-am folosit la clasa mea în această perioadă de școala online. Deși la început a fost puțin dificil , provocator atât pentru mine cât și pentru elevi ( predau în mediul rural la 4 clase simultane, elevi majoritari rromi) ne-am obișnuit destul de repede cu platforma Google Classroom pe care am lucrat împreună cu elevii mei. Prin intermediul platformelor si aplicaților utilizate în activitatea online elevii pot fi evaluați sincron și asincron. Instrumentele de lucru asincrone avantajează elevii introvertiți sau nesiguri pe competențele lor. În termenul dat de profesor, ei pot pune întrebări sau redacta diverse versiuni ale temei. Între timp, și cadrul didactic are timp să facă evaluarea pe măsură ce primește temele, să trimită feedback. De asemenea, dacă se poate îmbunătăți această temă în urma feedback-ului elevilor, la altă clasă se poate trimite varianta revizuită. De exemplu, prin intermediul platformei Google Classroom se alocă teme, fișe de lucru, chestionare și se poate trimite feedback. Chiar dacă necesită crearea unui cont sau logare, elevul are timp să o facă și să lucreze în ritmul lui, fiindu-i solicitată creativitatea la maxim. Pe această platformă elevii pot primi și un test quizz în care pe lângă itemi cu alegere multiplă sau cu completarea spațiilor libere pot apărea și itemi cu răspuns deschis. Rezolvarea celor din urmă se fotografiază și se trimite la finalul orei de curs. Elevii și profesorul sunt logați pe meet pe perioada rezolvării testului. De asemenea, profesorul are posibilitatea să posteze o fișă de lucru sau un test de evaluare pe email, elevii rezolvă sarcinile de lucru într-un interval de timp alocat, fotografiază rezolvarea și o trimit pentru a fi evaluată. Autoevaluarea sau evaluarea reciprocă a temelor se poate realiza cu succes. Exemple: – Google Classroom: aici se poate discuta cu elevii – Meet video chat e inclus gratuit acum; pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferiți elevilor etc. – Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale. – Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.) Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. – Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste. – Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar. Elevii mei au fost foarte încântați de această aplicație pe care am folosit-o ori de câte ori am avut ocazia. BIBLIOGRAFIE: 1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002 2. https://edict.ro/instrumente-online-pentru-evaluarea-elevilor/ 3.https://www.noi-orizonturi.ro/2020/05/04/cum-evaluam-online-pedagogia-mai-intai-apoi-tehnologia/

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR -ÎNTRE ONLINE ȘI TRADIȚIONAL-

Profesor: ALBU MARIA Colegiul Național „Ion Minulescu”, Slatina, Olt

Motto: „Obținute prin metode proaste, rezultatele nu pot fi niciodată bune”. (William Shakespeare) În această perioadă pandemică, sistemele educaționale din întreaga lume au nevoie de a se reinventa, dată fiind situația în care școala s-a mutat acasă și cursurile se fac online, în mare parte.Contextul social în care ne aflăm în acest moment a determinat profesorii să găsească noi metode de predare și de evaluare a informațiilor, precum: examene pe platforme, proiecte, studii de caz, prezentări, portofolii, teste interdisciplinare. Învățarea online are atât avantaje, cât și dezavantaje. Ca puncte tari ar fi curiozitatea elevilor, șansa de a ne cunoaște elevii într-un cadru nou, posibilitatea de a înregistra lecția (cu acordul elevilor) și oportunitatea de învățare pentru noi, ca profesori. Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autonomie în învățare, folosindu-și creativitatea la maximum. De asemenea, școala online poate susține ritmul învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele proprii, devenind autodidacți. Ca puncte slabe trebuie amintite aspecte precum: imposibilitatea tuturor elevilor de a participa la lecțiile online, limitarea contactului uman, încărcarea cu teme a elevilor, lipsa internetului în anumite zone ale țării, riscurile tehnice. Prin intermediul platformelor și aplicațiilor disponibile online, dispunem de diverse tehnologii utile în predare și evaluare, ținând cont, evident, că pedagogia primează. Este important ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să întărească și săsusțină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume spre acumularea de căt mai multe cunoștințe și spre activitatea de învățare. Facilitarea accesului din fața calculatorului la anumite instrumente software dedicate instruirii, la manuale electronice, la o multitudine de teste online, a determinat ca alte noi metode de predare – evaluare să fie adoptate de către profesori. Instrumentele online pe care le folosesc eu în această perioadă de e-learning sunt următoarele: Zoom – este o platformă de conferințe video, iar căteva dintre funcționalități includ: trimiterea de mesaje și de fișiere de orice tip și screen share-ul, care îi oferă profesorului posibilitatea de a împartăși cu elevii informații prin urmărirea ecranului laptopului. Google Classroom, o clasă virtuală în care profesorul poate trimite documente și poate nota elevii pe baza unor teme sau teste realizate în Google Forms. Pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback fiecărui elev. Google Forms – permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a aobține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise.Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Google Meet – este o platformă de comunicare instant prin video și chat, unde putem crea un link de întălnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze pentru a putea intra în sesiunea online. Meet oferă opțiuni precum: comunicare cu participanții cu video, microfon și prin chat, partajarea ecranului, activarea modului silențios pentru anumiți participanți, etc. Kahoot – prin această aplicație elevii devin „ profesori”, construind eie înșiși itemi de teste. Este o aplicație extrem de apreciată de elevi și de profesori. În concluzie, învățarea trebuie să continue dincolo de școala cu aceste instrumente online accesibile tuturor. Depinde de fiecare dintre noi, profesori sau elevi, dacă vom înțelege că școala viitorului nu poate exista fără sprijinul noilor tehnologii, de aceea nu ne rămâne decăt să ne facem din ele un prieten și un sprijin în procesul de predare-învățare-evaluare. Bibliografie: 1. Cristea, S., – Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998 2. Stoica, A., – Reforma evaluării în învățământ, Edfitura Sigma, București, 2000.

Pro si contra utilizarii aplicatiei Kahoot!

ALDEA FLORICICA, Liceul Tehnologic ASTRA Pitesti

Kahoot este o aplicație ce poate fi folosită cu succes la majoritatea disciplinelor, în orice moment al lecției: predare, fixare, evaluare. La utilizarea platformei mi s-a părut foarte avantajos pentru mulți utilizatori faptul că platforma este complet gratuita, de asemenea prezintă avantaj faptul că există o interfață care atrage, este colorată și se încurajează participarea activă la platformă. Faptul că se folosește cu destulă usurință este un punct forte, se pot crea cu usurință testele pentru diferite lecții, un alt avantaj este dat de faptul că se utilizează stiluri de întrebări diferite și este permis răspunsul elevilor chiar dacă aceștia sunt timizi fără a-și mai face probleme, sau să fie complexați. Se poate utiliza pe majoritatea tipurilor de browser și de asemenea este un punct forte faptul că permite interacțiune între elevii clasei existând în același timp o bancă de teste care pot fi adaptate cerintelor. Aspectele care dezavantajează utilizarea aplicatiei Kahoot în evaluare ar fi faptul că elevii pot ghici răspunsurile sau pot răspunde fără a le gândi în profunzime, zgomotul devine deranjant când lucrăm cu grupuri mari de elevii, ei devin entuziasmați, pot exista elevi care nu au dotarea cu dispozitive necesare și aceștia nu pot fi monitorizați. Nu toți elevii pot fi categorisiți ca performanți, nu este avantajoasă limitarea numărului de caractere de nouăzeci pe întrebare și de șaizeci pe răspuns, acestea ducând la limitări în apreciere, nu este corect pentru un elev să piardă tot ce a lucrat dacă se pierde conexiunea la internet. Este foarte important faptul că elevii percep utilizarea acestei aplicații ca pe un joc, ei nu simt că sunt evaluați, sunt relaxați și dornici de a interacționa și mai mult cu tehnologia digitală în mediul școlar, în educație. Folosirea aplicațiilor îmbogățesc practica evaluativă, evitând rutina și monotonia. Feed-backul este imediat pentru elev și professor.

Evaluarea limbajului oral în terapia tulburărilor de limbaj

Profesor psihopedagog Alecu Elena Centrul Școlar de Educație Incluzivă, Orașul Vălenii de Munte

Probele pentru evaluarea limbajului oral sunt un set de probe care evaluează nivelul limbajului și evidențiază dizabilitățile existente. Probele se aplică preșcolarilor și școlarilor mici în vederea depistării logopatiilor. 1. Proba pentru testarea vorbirii indepenente urmărește modul de articulare al cuvintelor, calitatea mesajului transmis în vorbirea independentă. Sarcina copilului este de a denumi imagini din albumul logopedic. Albumul logopedic este folosit pentru a identifica dacă sunetelefonemele sunt pronunțate corect, distorsionat, omise sau substituite, avându-se în vedere poziția sunetului în cuvânt: inițială, mediană, finală. Imaginile și cuvintele trebuie să fie adaptate particularităților de vârstă și de dezvoltare ale copiilor. Ca procedee se mai folosesc descrierea de imagini, culori, recitarea, cântecul, povestirea, automatisme verbale/zilele săptămânii, numărat până la zece. Se notează sunetele pe care copilul le pronunță cu greutate, tipul tuburărilor intervenite, respirația în timpul vorbirii, recitării și cântecului, ritmul, melodicitatea, dacă poate povesti, cât și structura logică a povestirii. Copiii au fost examinați individual iar răspunsurile au fost consemnate în fișe. 2. Examinarea capacității de pronunție prin imitație se începe cu pronunțarea sunetelor alfabetului în ordinea dificultăților, apoi silabe directe și inverse cu sunetele respective. Se cere copilului să repete sunetele incluse în onomatopee, apoi în cuvinte în care sunetele se găsesc în poziție inițială, mediană, finală. La sfârșit se vor pronunța propoziții care conțin sunete deficitare (de 2-3 ori) pentru a evidenția clar tulburarea. Concomitent se examinează și combinații de consoane sau de vocale în diferite cuvinte. La baza fișei de examinare a vorbirii reflectate stau următoarele reguli : -cuvintele să fie uzuale, să poată fi înțelese și de copiii care dispun de un vocabular sărac; -să poată fi ușor ilustrate cu imagini sau să denumeasca obiecte concrete; -sunetul să apară în diferite combinații: articulare ușoară și dificilă, la început, la mijloc sau la sfârșit de cuvânt. Se consemnează la această probă atât sunetele la care întâmpină dificultăți în pronunție (sunet omis, distorsionat sau substituit), cât și aspecte deosebite privind ritmul și fluența vorbirii sau respirația în timpul vorbirii. 3. Proba pentru examinarea vocabularului. Așezăm în fața copilului imagini colorate sau obiecte din diferite categorii, în limita capacității de înțelegere, pentru a le recunoaște și denumi. Se notează imaginile sau obiectele recunoscute, denumite, pentru a delimita volumul vocabularului. 4. Proba pentru examinarea înțelegerii vorbirii. a) Examinarea înțelegerii la nivelul cuvântului. Așezăm în fața copilui zece obiecte, toate fiind din mediul familiar copilului, în raport cu vârsta și capacitatea de înțelegere. Copilul trebuie să atingă cu mâna sau să dea obiectul indicat. Se execută proba sub formă de joc. I se cere copilului să aleagă unul din obiecte, să-l pună într-un camion de jucărie și să-l împingă. Dacă copilul nu înțelege sarcina verbală i se arată cum trebuie să execute și se repetă cerința cu un alt obiect. Se vor folosi următoarele categorii de obiecte: o minge, o păpușă, o perie, o lingură, o mașinuță, un pantof, o cheie, o carte, un creion, o ascuțitoare. Am notat: dacă indică imediat obiectul sau ezită; cât de repede învață jocul; cu ce gesturi împinge mașina; dacă știe să caute obiectele din afara razei sale vizuale stricte; dacă mânuiește obiectele cu îndemânare sau cu sincinezii parazitare; dacă denumește obiectul, dacă execută sarcina la comanda examinatorului. b) Examinarea înțelegerii propoziției, frazei După examinarea înțelegerii cuvântului trecem la examinarea înțelegerii propoziției și a frazei. Începem prin a-i cere să execute lucruri simple, apoi mai complexe, folosind o serie de opt comenzi. Am notat dacă copilul înțelege și execută corect comenzile și dacă verbalizează acțiunea atunci când este solicitat de examinator. Proba vorbirea independentă ; Itemi 1.Ascultă ce i se spune 2.Înțelege ce i se spune 3.Exprimă ce i se spune 4, 5.Emite corect toate sunetele separate/ în timpul vorbirii 6.Emite distorsionat, substituite, omite sunete 7.Emisie nazalizată a sunetelor 8.Ritmul vorbirii 9.Vorbire în timpul inspirației 10,11,12.Se exprimă în sunete/ silabe/cuvinte/propoziții 13.Vocabularul uzual 14.Valorifică vocabularul achiziționat în diverse activități Rezultate obținute la probele de evaluare ale limbajului oral sunt consemnate într-un tabel.

Evaluarea unei activități integrate (disciplinele istorie și geografie)

Prof. înv. primar Alecușan Elena Gabriela Școala Gimnazială “Simion Bărnuțiu”Blaj – Tiur, structura Mănărade

Competențe specifice: 2.2. Aplicarea unor procedee simple de analiză a surselor pentru a identifica informații variate despre trecut (disciplina istorie); 4.1. Dezvoltarea curiozității de cunoaștere a elementelor geografice caracteristice orizontului local, țării și lumii contemporane (disciplina geografie). Metode de evaluare: – Observarea sistematică a comportamentului elevilor; – Chestionare orală; – Portofoliul. Exemple de itemi cuprinși în procesul evaluării. Itemul 1 (oral): Denumește județul reprezentat în această imagine. Itemul 2 (oral): Indică orașul Blaj pe harta județului Alba. Itemul 3 (scris): Fiind atent la forma de mai sus a județului Alba, realizează conturul acestui județ, pe harta României de mai jos: Itemul 4 (scris): Completează propozițiile cu termenii(cuvintele) existenți la finalul textului: De la orizontul local la țară Am avut bucuria de a vedea lumina zilei în căsuța mea din localitatea ………………………. În prezent sunt elev în clasa ….. la Școala ………………………………… Din acest an studiez și geografia. Așa am aflat că cerul nu se întâlnește cu pământul, căci acolo e ……………………………………. Localitatea mea e udată de râul …………………………………. Îl cheamă pe fratele său, ………………………………………… pentru a se uni în orașul ……….. pe care poetul Mihai Eminescu l-a numit ……………………… Dealurile, încărcate cu ………………. râd în soare căci vinul de pe Târnave e cunoscut în întreaga lume. Județul meu, județul ……………. se mândrește că pe teritoriul său a avut loc Marea Unire din 1 Decembrie 1918 de la ………………… Dacă harta țării mele, …………………….,. are culorile: verde, gălbui, maro, albastru înseamnă că are și ………………… și ……………….. și ………………… precum și ape limpezi, cristaline sau litoral la Marea cea Neagră. Sunt mândru că sunt român! Semnează elev, ……………………………. (România, a IV-a, Alba, Blaj, Gimnazială SIMION BĂRNUȚIU, câmpii, dealuri, munți, Alba Iulia, Târnava Mică, Târnava Mare, Mica Romă, linia orizontului, struguri). Itemul 5: Colecționează diferite imagini cu orașul Blaj și realizează fotografii cu obiectivele turistice din această localitate. Bibliografie: 1. Alois, Gherguț, 2016, Educația incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom; 2. Alios, Gherguț, 2001, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Editura Polirom; 3. Agoșton, Silviu, 2015, Mănărade – 810 ani de atestare documentară, Editura Sf. Ierarh Nicolae; 4. Programa școlară pentru disciplina ISTORIE, respectiv GEOGRAFIE clasa a IV-a, aprobate prin O.M. nr. 5003, din 02.12.2014.

Necesitatea unui nou model de învățare a CHIMIEI

Profesor de chimie: Adriana Luminița Alexandrescu COLEGIUL NAȚIONAL ”ION MAIORESCU„ GIURGIU ANUL ȘCOLAR 2021-2022

• La testările internaționale PISA (2000, 2006, 2009) și TIMSS (1995, 1999, 2003, 2007), performanțele elevilor români la științe s-au situat în mod constant sub media internațională. • Un factor frecvent asociat cu astfel de rezultate îl constituie curriculumul școlar care poate orienta procesul de instruire spre acumularea de cunoștințe ori poate pune accent pe transferul cunoașterii din mediul academic în viață, așa cum este cazul curriculei Pisa și TIMSS. • Rezultatele la testările internaționale nu sunt singurul motiv pentru care se impune un nou model de învățare a chimiei, ci mai ales faptul că între aceste rezultate și creșterea economică a unei țări există legături strânse. • Motivul principal este nevoia de corelare a competențelor elevilor cu cerințele pieței muncii. ABORDAREA TRANDISCIPLINARĂ Trandisciplinaritatea este privită ca o formă superioară a interdisciplinarității. Trandisciplinaritatea permite învățarea în societatea cunoașterii și asigură formarea la elevi a competențelor transferabile, dezvoltarea competențelor de comunicare, intercunoaștere, autocunoaștere, asumarea rolurilor în echipă, formarea comportamentului, prosocial, și evaluare formativă. Temele trandisciplinare ajută elevul să învețe în ritm propriu și să fie evaluat în funcție de ceea ce știe, stimulează cooperarea între elevi, minimalizăndu-se competiția, oferă elevilor posibilitateade a-și crea strategii proprii de abordare a diverselor situații, asigurând o învățare activă. Este necesară exploatarea și punerea în evidență a legăturilor dintre variatele discipline (chimie, fizică, biologie, matematică, geografie, ecologie, informatică, literatură, istorie). INTERDISCIPLINARITATEA CHIMIE-FIZICĂ  Se evidențiază în activități de învățare ca electrizarea corpurilor ,conductoarele, izolatoarele, transformările de stare de agregare sau determinarea constantelor fizice care sunt strâns legate de structura atomilor și proprietățile lor.  Studiul producerii curentului electric începe cu elementele galvanice a căror funcționareare are la bază procese chimice.  Efectele curentului electric se explică tot pe baza proprietăților chimice cu aplicații în industria chimică (electroliza, galvanoplastia, galvanostegia). INTERDISCIPLINARITATEA CHIMIE-BIOLOGIE  Funcțiile și procesele care au loc în organismele vii sunt explicate ca procese chimice.  Se evidențiază legăturile cauză-efect.  Exemple de activități de învățare.  Apa, aerul, solul, circuitul oxigenului în natură.  Importanța apei, rolul biologic al sărurilor, al cationilor.  Medicamentele antiacide, schimbul de substanțe și energie la nivel celular etc. INTERDISCIPLINARITATEA CHINIE- MATEMATICĂ  Vizează noțiuni ca proporția, proprietățile proporției, șiruri de rapoarte egale, regula de trei simplă, procente pentru înțelegerea și însușirea corectă a noțiunilor de chimie cum ar fi :  Numărul de moli, masa de substanță corespunzătoare, masa molară.  A legii conservării masei substanțelor, legea proporțiilor definite.  A calculelor chimice: compoziția procentuala, calcule pe baza formulelor și a ecuațiilor chimice, concentrația soluțiilor.  Se evidențiază în reprezentări grafice (dependența vitezei de reacție de temperatură, de concentrația reactanților), calcului pH-ului, calculul produsului de solubilitate etc. ALTE ASPECTE ALE INTERDISCIPLINARITĂȚII  Interdisciplinaritatea chimiei cu: informatica prin prezentări Power Point, software educative, efectuarea diferitelor calcule prelucrarea datelor și sistematizarea lor sub formă de grafice, diagrame.  Literatură prin probe creative(eseu, poezii, proverbe etc.)  Prin date din istoria descoperii elementelor chimice, a substanțelor chimice, a legilor fundamentale ale chimiei, viața și activitatea savanților în domniul chimiei.  Ecologia prin cunoașterea efectelor poluării apelor, aerului și solului.

Metode și tehnici de evaluare în învățământul preuniversitar

ALEXANDRU CRISTINA Școala Gimnazială ”Constantin Ivănescu” Poșta Câlnău, Buzău

De-a lungul timpului, în teoria și practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit modificări semnificative. De la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de către elev și notarea lor de către învatator s-a ajuns la extinderea acțiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de învățământ, asupra proceselor de instruire, a durabilității cunostințelor elevului, a calitătii curriculumului școlar și a pregătiri personalului didactic . Evaluarea introduce o normă valorică, evoluând sub influența pedagogiei prin obiective, în două direcții: • Sumativa care se concentrează asupra rezultatelor grupei de elevi, reflectând performantele; • Formativa care analizeaza situatiile complexe, demersurile de studiu și procesele de învățare diverse; Analizând practicile evaluative, Ion T. Radu remarcă faptul că “evaluarea performantelor școlare este tot mai mult ințeleasă nu ca acțiune de control – sacțiune , limitata la verificare și notare, ci ca proces ce se întrepătrunde organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitând o functie esential – formativa, concretizată în a informa și a ajuta în luarea unor decizii cu scopul de ameliorare a activității în ansamblu “.Relațiile funcționale dintre acțiunile de evaluare a rezultatelor școlare și procesele de instruire și educare, relevă funcțiile fundamentale ale evaluării în activitatea școlară. Prima dintre acestea este de constatare și apreciere a rezultatelor produse. Următoarea vizează cunoașterea factorilor și situațiilor care au condus la obținerea rezultatelor constatate, la diagnosticarea activităților desfășurate. Constatarea și diagnosticarea oferă, prin datele și informațiile referitoare la starea procesului, sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la desfășurarea activității în etapele următoare și anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest aspect, evaluarea îndeplinește o funcție de predicție (pronosticare). În funcție de obiectivele educaționale urmărite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce îmbină evaluarea continuă cu utilizarea diferitelor forme de testare. Este esențial ca aceste acțiuni de evaluare să fie judicios echilibrate, păstrându-se cu măsură raportul dintre aspectele informative și cele formative cuprinse în obiectivele procesului de predare-învățare. METODE DE EVALUARE: I. Metode tradiționale Evaluarea se poate realiza prin metode tradiționale numite așa datorită consacrării lor în timp fiind cele mai des folosite. În aceasta categorie intra probele orale, probele scrise si probele practice . Probele orale -avantaje -adecvarea întrebărilor la elev și la răspunsurile anterioare ale acestuia pentru a grada gândirea elevului prin înrebări ajutatoare la răspunsul asteptat ; – clarificarea pe moment a erorilor și / sau a neîtelegerilor apărute ; -oferirea posibilității elevului de a se exprima liber, de a-și manifesta originalitatea, capacitatea de argumentare; – interacțiunea dintre evaluator și evaluat permite evaluarea comportamentului afectiv –atitudinal; Limite – gradul de dificultate poate să difere de la elev la altul în înrebările ce vizează același conținut -variații în comportamentul evaluatorului ; – nivel scăzut de validitate și fidelitate; – consum mare de timp. Probele scrise -avantaje – economie de timp permițând evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp scurt; – acoperirea unitară ca volum și profunzime la nivelul continutului evaluat; – un grad mai înalt de obiectivitate; – un stress mai scăzut pentru elevii timizi. – Limite –decalajul temporal între momentul aplicării testului și momentul corectării unor greșeli și completării unor lacune. Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica anumite cunoștințe teoretice precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic . -avantaje – verifică competentele legate de utilizarea corecta și eficiența a instrumentelor și aparaturii de laborator; – evidențiază originalitatea elevului raportată la aplicarea practică a cunoștințelor teoretice. -limite- necesită un volum mare de timp și materiale; – greu de evaluat rezultatele individuale, în condițiile în care materialul didactic permite dar realizarea de lucrari pe grupe. II. Metode complementare (alternative) de evaluare Principalele metode complementare de evaluare sunt: observarea sistematica a activitații și comportamentului elevilor; evaluarea prin investigatie; evaluare proiectelor; evaluarea portofoliilor;autoevaluarea; hartile conceptuale; metoda R.A.I; tehnica 3-2-1; jurnalul reflexiv; III – Evaluarea în contextul învățării prin cooperare Activitățile de învățare prin cooperare presupun activități în care elevii învață pe grupe și cooperând pentru realizarea sarcinilor . Elevii învață împreună și pun în practică individual cele învățate. Pentru realizarea sarcinilor, elevii trebuie să-și dezvolte abilitatile de răspundere individuală. Răspunderea individuală este promovată atunci când: • fiecare elev este evaluat; • fiecarui elev îi sunt comunicate rezultatele muncii sale; • fiecare elev răspunde față de ceilalți colegi din grup pentru propria activitate sau contribuție la reusita grupului. Evaluarea analittica permite invatatorului sa stie precis la ce nivel se gaseste fiecare dintre elevii sai . Oricum ar fi, tradițională sau modernă, bazată pe metode vechi sau noi, convenționale sau nu, evaluarea este un moment în cadrul învățării, la fel de important ca și predarea, de aceea ea trebuie aplicată atât asupra elevilor. Bibliografie: *Voiculescu Elisabeta,’’Factorii subiectivi ai evaluarii scolare. Cunoasterea si control’’, Ed. Aramis, Buc -2007 *Radu Ion ’’Evaluare in procesul didactic’’, EDP RA, Buc. – 2000 *Radu Ion ’’Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului ’’ , EDP, Buc. – 1998 *Vasile Moglan’’Didactica disciplinei- Limba și literatura română- în învățământul primar”, Ed. Miniped, Buc. -2010

Evaluarea tradițională în invățământul preuniversitar

Alexandru Elena

Ion Jinga definește evaluarea ca fiind un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate(evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Evaluarea preșcolară reprezintă un ansamblu de activități dependente de anumite intenții. Acestea transced datele imediate și contingente, raportându-se la o serie de funcții si scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ. În practica educațională, se disting trei stragetii de evaluare: evaluare inițială, continuă/formativ și sumativă/finală. Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de “instruire” și stabilește nivelul de pregatire a preșcolarilor în momentul inițierii programului, respectiv, constituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activitățiilor următoare, deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște potențialul fiecarui copil. Concluziile desprinse în urma evaluarii inițială ajută la realizarea predicției-stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare, a obiectivelor, a stragetiilor adecvate pentru obținerea performanței copiilor ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa, pentru eficiența procesului de învățământ preșcolar viitor care se va oglindi în planificarea semestrială. Datele obținute la acest tip de evaluare ajută la conturarea activitățiilor didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut, organizarea unui program cooerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii și aplicarea unor masuri recuperatorii pentru unii copii din grupă, fie de sprijin, fie de recupare, fie de activitate suplimentară pentru copiii supradotați. Evaluarea continuă pe care o regăsim în derularea tuturor activitățiilor curente din cadrul gradiniței, oprerează în diverse forme: – a observării continue a comportamentului copiilor, a surprinderii reacțiilor pe care ei le au la solicitari diverse, a semnalării progreselor pe care le obțin prin trecerea de la o sarcină la alta; – a recompensării succeselor pe care copiii le obțin în învățare prin formule premiale de genul “Bravo”, “Foarte bine”, “Excepțional”; – a atitudinilor de sprijin, de încurajare, pentru depășirea anumitor obstacole si dificultăți de învățare prin formule de genul “ Se poate și mai bine” “Mai încearcă o data” “Dovedeste ca poti fi cel mai bun”. Evaluarea sumativă intervine, de obicei, la capătul unui componente tematice, care se desfășoara pe o durată mai mare de timp sau la sfârșit de semestru – cand se revizuiesc cunoștiințele deprinderile, abilitățile dobândite în acest interval cu scopul explicit al intăririi și stabilizării noilor comportamente achiziționate. Întregul demers evaluativ se realizează cu ajutorul unor metode adaptate, desigur, strategiilor didactice specifice învățământului preșcolar. Metoda observației este o metoda de evaluare care consta în surprinderea și consemnarea evnimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observației se materializează în aprecieri deschise, directe cu valoare evaluativă sau în consemnări în scris a unor date din a caror sinteză se poate realiza un tablou complex al evolutiei și dezvoltării copilului. Informațiile obținute despre copil prin intermediul observației sunt consemnate într-o fisa personală a copilului pentru a pune în evidență aspectele evolutive, sau, dimpotrivă unele involuții, stagnări, regrese, care, prin acumulare, atrag atenția asupra urgenței de a se interveni ameliorativ și optimizator. Metoda consemnarii grafice, a preferințelor este o metodă care permite prelucrarea și interpretarea datelor obținute despre fiecare copil prin evidențierea zonelor de interes, a preferințelor copilului, dar și a domeniilor în raport cu care el întâmpină dificultăți. Metoda consemnării grafice a progreselor copilului este o metoda comparativa care pune in evidenta anumite manifestari prin valorile lor la start si prin valorile inregistrate intr-o faza ulterioara a angajarii intr-o activitate oarecare. Metoda portofoliului constă în selectarea și păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor. (desen, pictură, colaje) pentru ca, pe baza probelor materiale, să poata opera ulterior evaluarea de tip cumulativ care va marca, de asemenea progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp Astfel, prin toate aceste forme de evaluare și metode de apreciere a rezultatelor, preșcolarii devin treptat capabili să se autoaprecieze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziții noi au, dar și ce lipsuri trebuie compensate. Așadar, prin evaluare, educatoarea iși îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o integrare fără disfuncții în școală, de a urmări ce se întâmplă cu el și după terminarea gradiniței și furnizând învățătorilor datele necesare continuării acțiunii instructiv-educative pe diferite trepte.

DE LA EVALUAREA INIȚIALĂ LA EVALUAREA FINALĂ

Prof. ALEXANDRU MIHAELA– Grădinița P. N. ,,Pinocchio” Lic. Teh. ,,M. Eminescu”/ Slobozia – Ialomița

Evaluarea inițială propune operațiile de măsurare – apreciere – decizie la începutul activității de instruire, în vederea cunoașterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului. Acest tip de evaluare îndeplinește o funcție pedagogică prioritar predictivă. În mod analogic, testele de cunoștinte elaborate și aplicate special pentru măsurarea și aprecierea nivelului inițial de pregătire al elevilor sunt denumite teste predictive. Evaluarea inițială este necesară la începutul unui an școlar, la începutul unui semestru, așa cum remarcă I. T.Radu: La începutul lecției, evaluarea inițială corespunde unei faze numită, în mod tradițional, a verificării leției anterioare. În funcție de rezultatele acestei verificări sau ale acestei evaluări inițiale, profesorul va confirma parcursul anticipat în proiectul său de lecții sau va aduce corecturi, ajustări, completări. Pot fi propuse noi secvențe sau subsecvențe de recuperare, stimulare, completare. În acestă perspectivă, chiar de la începutul unei lecții, evaluarea inițială îndeplinește o funcție pronunțat predictivă. Funcțile specifice pe care le îndeplinețte strategia de evaluare inițială, pe fondul funcției predictive, sunt concentrate de I.T.Radu în doua niveluri de referință :  Funcția diagnostică, vizează cunoașterea măsurii în care subiecții stăpânesc cunoștințele și posedă capacitățile necesare angajării lor cu șanse de reușita într-un nou program. În felul acesta pot fi identificate: • lacunele, golurile pe care elevul le are în pregătire; • resursele pe care le are ca volum de informații, dar mai ales în ceea ce privește capacitățile de învățare momentane și de perspectivă; • conceptele principale pe care elevul le stăpânește, cu ajutorul cărora va putea asimila conținuturile noi și fondul de reprezentări, care să favorizeze înțelegerea acestora; • posibilitățile reale ale clasei și ale fiecărui elev, ținâand seama de capacitatea de a lucra independent; • abilităițle necesare pentru însușirea cunoștințelor în plan teoretic și aplicarea lor; • deficiețtele și dificultățile reale care apar în activitatea de învățare.  Funcția prognostică sugerează profesorului condițiile prealabile desfășurării noului program, care permit anticiparea rezultatelor. Evaluarea inițială are astfel rolul major, un rol activ în derularea proiectului pedagogic curricular construit de învățător. Învățătorul, plecând de la diagnoza stabilită, va interveni pentru selecționarea, realizarea și dezvoltarea corectă a:  obiectivelor programului următor (viitoarea lecție, capitol);  conținuturilor absolut necesare;  metodelor eficiente de predare-învățare-evaluare;  modurilor și formelor optime de organizarea a activității. Funcția prognostică presupune: raționalitate, fezabilitate, determinare, dar și flexibilitate în alegerea obiectivelor și a resurselor corespunzatoare pentru îndeplinirea acestora. În concluzie, trebuie subliniată evoltța pe care o înregistrează evaluarea inițială în contextul teoriei și metodologiei curriculum-ului. Astfel, dezvoltările mai recente ale teoriei privind evaluările în educație, extind rolul evaluărilor inițiale, independent de dimensiunea ei. Evaluarea inițială este indisociabilă construcției unui demers didactic riguros și eficace. Funcțiile ei sunt asigurate până la final numai dacă resursele sunt stabilite și folosite pentru a face posibilă derularea activității în condiții de eficiență. Evaluarea sumativă propune operțiile de măsurare-apreciere-decizie în timpul său la sfârșitul unei activități didactice educative în vederea cunoașterii nivelului real de stăpânire a materiei după parcurgerea anumitor perioade și secvențe de instruire, conform obiectivelor programelor școlare adaptate de profesor la condițiile concrete ale clasei de elevi. Acest tip de evaluare îndeplinește o funcție pedagogică prioritar cumulativă, cu resurse formative limitate la momentul desfășurării activității didactice . Literatura de specialitate consider acest tip strategic de evaluare drept una tradițională inspirată din grija pentru realizarea unui bilaț al performanțelor elevilor pe o anumită perioadă. De aici și denumirea care poate fi dată acestei strategii de evaluare finală. Este o strategie absolut necesară deoarece ea contribuie la finalizarea activităților printr-o decizie. Problematica ei constă în perfecționarea formelor și metodelor alese pentru a stabili o legatură logică atât cu evaluarea inițială cât și cu evaluarea continuă .Evaluarea sumativă trebuie să se bazeze pe mai multe măsurători și aprecieri inițiale și continue în vederea luării unei decizii finale optime. Pe de altă parte, evaluarea sumatiă trebuie continuată în contextul în care acest lucru este posibil ca reper pentru o nouă evaluare inițială și ca sursă pentru perfețtionarea în continuare a activiățtii respective. Bibliografie: I. T. Radu, ,,Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactica și Pedagogică, București, 2000 Ioan Neacsu, Adrian Stoica, ,,Ghid general de evaluare și examinare”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998 I.T. Radu, ,,Teorie și practiă în evaluarea eficienței învățământului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981

Profesorul creativ în online

Alexandru Teodora

”Creativitatea este un proces de învățare aparte, la care elevul și profesorul sunt una și aceeași persoană.” (Arthur Koestler) Un profesor creativ, indiferent de disciplina pe care o predă, își procură și concepe resurse didactice, realizând conexiuni între toate disciplinele de învățământ. Galileo Galilei, aprecia matematica ca fiind limba cu care Dumnezeu a scris Universul. Conexiunile sunt diverse: de la științele reale, la cele umaniste, artă, turism, astronomie, gastronomie, etc. Prin improvizație și teatru se pot alcătui diverse jocuri, prin care, elevul să-și însușească diferite noțiuni precum: intersecție, mulțime, reuniune, puteri, funcții, divizibilitate, vectori, etc. În momentul în care elevul trăiește acea noțiune în propria sa piele, o poate reține un timp îndelungat. Munca în echipă, schimbul de idei dezvoltă gândirea critică și dă posibilitatea elevilor timizi să se exprime. Aceștia pot veni cu idei surprinzătoare, și astfel, ideile unui om pot creea valoare colectivă. La disciplina matematică, profesorul creativ va alege instrumente digitale pentru a facilita învățarea noțiunilor predate. Astfel, formulele se pot învăța mai ușor cu ajutorul aplicației WordWall. Se pot crea lecții video, fișe de lucru, teste, etc. ce conțin întrebări din conținutul studiat (aplicația ISLCollective), astfel încât accesul la următoarele secțiuni să se facă după parcurgerea eficace a fiecărei segment de lecție. Aceste conținuturi pot fi create utilizând formulare google, aplicații precum: kahoot, padlet, ChaterPIX, Jamboard, etc. Captarea atenției elevilor poate fi realizată de profesorul creativ, printr-o intrebare incitantă, un filmuleț, un cântec, etc Pentru a crea lecții interactive se pot folosi principiile lui Rosenshine, platforma Goosechase(vânătoare de comori), Peardek, etc., fișe de lucru (wizer.me), posdcasturi(Synth), portofoliu digital (Wakelet)etc. Aplicațiile menționate mai sus, au un rol important în toate etapele lectiilor și sunt folosite de cele mai multe ori în evaluarea elevilor. Pentru îmbunătățirea calității lecțiilor, acest profesor creativ va căuta permanent exemple și formate de prezentări realizate de alți colegi, utilizând platforme precum: SlidesMania, DesignED, prezentări interactive- Activități virtuale în aer liber, fișe de activitate poster cu reguli digitale- realitate augmentată etc.

Formularele Google – instrumente foarte utile pentru evaluarea online

Prof. Irina Alexe

Evaluarea, ca parte a procesului instructiv-educativ, este actul didactic complex, prin care se apreciază:  Nivelul și calitatea cunoștințelor acumulate (definiții, teorii, principii, legi, formule, concepte);  Capacitatea de utilizare a achizițiilor (priceperi, deprinderi, abilitatea de a folosi diverse tehnici);  Potențialul intelectual (raționamente inductive și deductive, creativitate);  Trăsăturile de personalitate (comportamente, atitudini). În perioada în care cursurile s-au desfășurat online, ritmul și volumul achizițiilor au avut caracteristici diferite față de perioada când activitatea s-a desfășurat față în față. Cu toate acestea, atât elevii, cât și profesorii au fost nevoiți să măsoare nivelul atins pentru a ști ce este de făcut pe mai departe (remediere, consolidare etc.). Pentru acestea a fost necesară identificarea unor instrumente care să ajute la măsurarea corectă, obiectivă a nivelului atins de fiecare elev. În funcție de acesta, se poate organiza activitatea didactică în mod corespunzător, iar elevul devine conștient de propriul progres în învățare. Formularele Google reprezintă instrumente online foarte utile pentru evaluarea nivelului de performanță. Acestea permit includerea unor tipuri diferite de itemi, cum ar fi: • Itemi obiectivi – avantaje: au capacitatea de a testa un număr mare de elemente de conținut în timp relativ scurt, au timp scurt de răspuns și asigură obiectivitatea în evaluare și notare. Din Formularele Google se poate alege dintre variantele: • Răspunsuri multiple: elevul va trebui sa aleaga dintre cel putin două raspunsuri din cele prezente; • Grilă cu mai multe variante: le permite elevilor să selecteze un răspuns pentru fiecare rând individual dintr-o anumită grilă. • Casetă de selectare sub formă de grilă: permite selectarea unuia sau mai multor răspunsuri pentru fiecare rând individual dintr-o anumită grilă. • Casete de selectare: se poate selecta un răspuns din cele prezente sau se poate selecta opțiunea “altul” iar elevul poate da răspunsul cu cuvintele sale. Răspunsurile corecte și punctajele pot fi setate, iar evaluarea și punctajul se vor acorda automat. Exemple de itemi obiectivi: • Itemi semiobiectivi –trebuie să aibă precizate: obiectivul, enunțul și schema de notare. Libertatea elevului de a reorganiza informația primită și de a formula răspunsul în forma dorită este redusă, răspunsul cerut elevului poate fi limitat ca spațiu, formă și conținut prin structura întrebării. – tipuri: itemi cu răspuns scurt/ de completare întrebări structurate Din Formularele Google se va alege: • Răspuns scurt: răspunsul la întrebarea adresată necesită puține cuvinte ce justifică răspunsul. Răspunsurile nu pot fi setate, evaluarea și atribuirea punctajului se vor face ulterior de către cadrul didactic. • Itemi subiectivi – solicită construirea răspunsului de către elevi, testându-le creativitatea și caracterul original al răspunsului. – tipuri: eseu cu răspuns restrâns, eseu structurat, eseu nestructurat Din Formularele Google se vor alege: • Paragraf: răspunsul la întrebare necesita o justificare mai lungă. Răspunsurile nu pot fi setate, evaluarea și atribuirea punctajului se vor face ulterior de către cadrul didactic. Chiar dacă evaluarea online redă mai puțin fidel rezultatele învățării, consider că este utilă și că poate să ofere informații asupra modului de atingere a competențelor specifice. B I B L I O G R A F I E: Cucoș, C. (2008), Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași. Mândruț, O. (2001), Tipologia itemilor, în: Stoica (coord.), Evaluarea curentă și examenele, Editura ProGnosis, București. Mândruț, Octavian ( 1999), Ghid de evaluare la geografie, M.E.N., București. Moise, C. (2003), Teoria și practica evaluării, în Psihologie. Curs pentru Învățământ la Distanță, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași. Radu, I. T. (2000), Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., București. SNEE, (2001), Ghidul examinatorului, Editura Aramis, București. Stoica, A. coord. (2001), Evaluarea curenta si examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, București.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ONLINE IN INVAȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Alexe Sonia Florentina, Grădinița Nr. 268, sect. 5, București

În grădinițe nu este permisă testarea copiilor sau acordarea de calificative sau note. In noul curriculum este promovată ideea încurajării și dezvoltării imaginii pozitive de sine, a încrederii în forțele proprii ale copiilor și progresul individual în ritm propriu. Cele mai utilizate forme de evaluare în lucrul cu preșcolarii sunt: Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de „instruire” și stabilește nivelul de pregătire a preșcolarilor în momentul inițierii programului respectiv. Evaluarea formativă își propune să verifice toți preșcolarii asupra conținuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvență de învățare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învățământ. Evaluarea finală intervine la sfârșitul unei perioade mai lungi de învățare, la sfârșit de semestru, an școlar, ciclu de învățământ. Este centrată pe o evaluare de bilanț, regrupând mai multe unități de studiu. Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Printre metodele și procedeele interactive de fixare și evaluare a cunoștințelor utilizate în grădiniță, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului, ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic, Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colțurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei. În perioda in care activitatile se desfasoara in mediul online, când ținem legătura cu copiii și părinții online, educatoarea nu are o sarcină ușoară. Modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare: Kindrepedia – platformă destinată învățământului preșcolar prin intermediul căreia se poate interacționa cu ușurință cu copiii și părinții, se pot incarca fișe de lucru, modele de activități , orarul grupei etc.. Google Classroom: aici puteți discuta cu copiii și părinții– Meet video chat e inclus gratuit poate fi oferit feedback direct fiecărui copil, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback. Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite educatoarei să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru copii. Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți copiii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale. Instrumente digitale utilizate în învățământul preșcolar pentru evaluarea online: Book Creator – Este un instrument online pentru evaluare/ feedback, cu ajutorul căruia se pot realiza evaluări formative într-un mod distractiv pentru preșcolari. Book Creator este un instrument simplu pentru a crea cărți digitale minunate. Și în planificarea săptămânală, toate sarcinile pot fi legate în jurul poveștii. Astfel vom ști cine ne urmărește acțiunile zilnice. Când finalizăm sarcinile, primim feedback de la copii și părinți. Link: https://bookcreator.com/ Kahoot- Este un instrument online pentru evaluarea online (feedback), cu ajutorul căruia se creează teste interactive pentru copii. Puteți adăuga imagini, clipuri video și diagrame întrebărilor pentru a crește gradul de interacțiune al jocului. Se poate juca pe desktop, tabletă sau telefon mobil. Rezultatele testului sunt vizibile tuturor, la încheierea acestuia, sub forma unui clasament. Link: https://kahoot.com/ Quizizz – Este un instrument online pentru evaluare/ feedback, cu ajutorul căruia se pot realiza evaluări formative într-un mod distractiv pentru preșcolari. Permite inserarea de răspunsuri multiple, imagini, audio, text, sondaje, răspunsuri deschise; se pot utiliza atât pentru învățarea sincron live, cât și pentru cea de acasă . Au o interfață prietenoasă, se văd întrebările și sunt ușor de utilizat în diferitele modele oferite de platformă. Sunt importante pentru că oferă profesorului statistici, progresul copiilor, precum și rapoarte detaliate despre răspunsuri, timp etc. Link: https://quizizz.com/admin Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare. Se spune că cel mai bun instrument este acela pe care oamenii îl vor folosi.

L’EVALUATION EN LIGNE EN FRANÇAIS LANGUE ETRANGERE

Prof. Alina Laura Clinciu, Colegiul Național «Andrei Șaguna» Brașov

Les salles de classe intelligentes, les laboratoires de haute technologie et, plus important encore, les systèmes d’examen papier en ligne entraînent une transformation numérique dans le secteur de l’éducation. Les écoles, les collèges, les universités et les centres d’excellence passent progressivement des évaluations traditionnelles sur papier aux systèmes d’évaluation en ligne. De plus, l’évaluation des apprentissages à distance propose de nombreux défis au corps enseignant pendant la pandémie de covid-19. Il est possible que cette évaluation soit très difficile à réaliser chez les élèves ayant des difficultés d’apprentissage. Sans oublier les problèmes techniques qui peuvent subvenir. Cependant, évaluer à distance peut présenter certains avantages, par exemple un accès rapide à l’évaluation pour les familles éloignées, et la diminution du temps de déplacement pour les élèves et leurs familles. Avantages de l’évaluation en ligne À la base, l’évaluation en ligne est une tâche difficile. Les enseignants ont du mal à évaluer d’énormes volumes de réponse appartenant à des élèves de différents niveaux d’éducation. Ils évaluent les connaissances d’un élève dans plusieurs matières différentes et leurs niveaux d’apprentissage de base à avancer. Les outils d’évaluation en ligne facilitent la fourniture d’une expérience d’apprentissage personnalisée aux étudiants, car leurs scores, notes et performances sont suivis dans le système centralisé. Ces outils ont spécifiquement renversé les difficultés liées à l’évaluation sur papier. Ces outils d’évaluations en ligne aident à: • Centraliser et rationaliser l’administration et l’évaluation des examens • Réduire les coûts, les efforts et le temps nécessaires pour évaluer manuellement les feuilles de réponses • Numériser et crypter les copies des feuilles de réponses pour un partage rapide et sécurisé • Réduire les risques de faute professionnelle et améliore l’évaluation fiable des feuilles de réponses • Options pour ajouter des commentaires pour référence de l’étudiant • Fonctions de notation automatique pour réduire les erreurs humaines • Récupération facile des scripts de réponse à la demande des élèves ou des enseignants • Garder une trace du résultat et des classements de chaque élève • Vérifier les résultats spécifiques d’un élève et cartographier ses progrès au fil du temps Comment créer un quiz en ligne pour ses élèves ? Les quiz sont un outil d’évaluation traditionnelle. De plus, lorsqu’ils sont associés à la technologie, ils constituent un excellent moyen d’engager l’apprentissage des élèves. Les questions de quiz peuvent prendre un certain nombre de formes, telles que des questions à choix multiple, des champs à remplir et des questions à réponse rapide. L’un des avantages des quiz est qu’ils sont courts et faciles à évaluer. Un autre est que l’ordre des questions et les options peuvent être aléatoires, de sorte que le quiz de chaque élève est unique. Les quiz en ligne sont idéaux pour mesurer les résultats d’apprentissage sur un large public. Étant donné que chaque élève passe le même test, vous pouvez comparer et comparer les résultats entre différentes classes, écoles ou communautés. Un quiz en ligne non noté peut être donné avant le début d’une leçon pour obtenir une mesure de base des connaissances existantes d’un élève. Vous pouvez également intégrer un test de vérification des connaissances dans un module pour renforcer les concepts enseignés dans la leçon, ou faire un test final noté à la fin du cours pour évaluer la performance globale des étudiants. Outils d’évaluation en ligne gratuits Voici une liste de 10 outils pour créer un quiz en ligne pour ses élèves : 1. Formative Formative est un outil TICE étonnant qui permet de créer des évaluations, des quiz et des questionnaires en ligne pour vos élèves. De plus, il offre aux enseignants la possibilité de suivre les réponses de leurs élèves et de leur faire un retour en direct. Vous pouvez poser des questions de types variés. Dans la version gratuite, vous avez accès aux types de questions suivantes : Choix multiples, Sélection multiple, Vrai ou faux, Réponse courte, Développement, et Montre ton travail. 2. Evalbox Evalbox est la plate-forme d’évaluation qui gère et corrige automatiquement les examens en ligne, les examens papier, les examens à distance ! Les enseignants peuvent gérer les bases de questions, créer des questionnaires variés par tirage au sort (ou manuellement), et lancer autant d’examens et aussi fréquemment que vous le souhaitez… L’évaluation à distance devient facile ! 3. The Answer Pad Utilisez la technologie pour engager vos élèves dans un environnement d’apprentissage du 21e siècle. Capturez des données depuis n’importe quel appareil à l’aide d’un navigateur Web ou de l’application The Answer Pad. Avec son accès flexible et sa fonctionnalité permettant de gagner du temps, le Answer Pad est un outil idéal pour votre salle de classe inversée ou mixte. 4. Crowdsignal Vous pouvez créer des quiz et des sondages. C’est simple et flexible, vous permettant de personnaliser les styles en fonction du profil de vos élèves. Créez vos enquêtes et sondages en utilisant les modèles personnalisés ou créez les vôtres. Utilisez le moteur de reporting en profondeur pour agréger, imprimer et exporter vos résultats. 5. Google Drive Grâce au service de formulaires de Google Drive, les enseignants peuvent créer en quelques secondes un questionnaire ou test en ligne. Après, ils pourront le partager par courriel ou l’insérer dans un blog ou site de classe. Pour noter et corriger automatiquement les tests, il suffit d’ajoute le script Floobaroo à la feuille de calcul Google. 6. Quizbean QuizBean est un outil TICE qui facilite la création des quiz et des évaluations que les élèves pourront compléter en ligne. Les enseignants peuvent créer facilement en quelques minutes des quiz basés sur du texte ou des images en ligne. Ils peuvent ajouter des explications à chaque question. Ils ont aussi la possibilité de proposer des questions avec des réponses multiples ou avec un classique vrai-faux. Les élèves pourront y répondre individuellement. Cet outil vous offre des statistiques précises sur les résultats : qui a répondu, quand et quel est le résultat ou le score obtenu. 7. Quizlet Cet outil en ligne permet aux enseignants de créer facilement des quiz et des tests interactifs. L’enseignant peut insérer des images et des sons. De plus, il contient des cartes mémo pour aider l’élève à mémoriser une leçon et de se tester lui-même. Le site contient aussi de tests crées par les autres utilisateurs. 8. Experquizz On finit cette liste par un outil expert. Grâce à Experquizz, l’enseignant peut associer aux évaluations à distance des explications, et des supports de cours. Ainsi, il permet aux enseignants de créer des questionnaires sur toute thématique, avec des questions variées. Pour obtenir une mesure précise des compétences, cet outil vous propose de structurer vos questions en chapitres. • Différents types de questions • Explications et supports de cours • Espace de révision personnalisé 9. Kahoot est une plate-forme d’apprentissage et de jeux-questionnaires qui vous permet de créer des quiz en ligne très intéressants pour votre classe. Kahoot ! est super amusant et addictif. Vous pouvez créer vos propres kahoots ou choisir parmi leur bibliothèque de jeux. Jouez à des kahoots en direct, en groupe, lancez des défis ou attribuez-les comme devoirs. 10. Padlet est un moyen très simple de créer un tableau d’affichage en ligne qui permet aux enseignants et aux élèves de partager et de collaborer. Ce qui est génial avec Padlet, c’est qu’il offre tellement de flexibilité ! Il fonctionne sur n’importe quel appareil et vous pouvez partager à peu près n’importe quel type d’informations texte, liens, téléchargement de fichiers, photos, vidéos, à peu près n’importe quel type de réponse. Il existe également de nombreuses façons de concevoir vos pages. Personnalisez l’arrière-plan, organisez les informations de nouvelles manières. Sitographie: https://archives.refad.ca/evaluation_en_ligne.pdf https://www.profweb.ca/publications/articles/l-evaluation-des-apprentissages-a-distance-dans-un-programme-en-approche-par-competences https://www.profweb.ca/publications/articles/une-banque-de-ressources-sur-l-evaluation-en-ligne https://eduscol.education.fr/numerique/tout-le-numerique/veille-education-numerique/archives/2011/pratiques-defis-evaluation-en-ligne

Evaluarea- parte integrantă fundamentală a procesului educațional

prof. înv. primar Alina Paraschiva Școala Gimnazială”Liviu Rebreanu”, Tg. Mureș

De regulă, cadrele didactice pun în centrul activității lor evaluarea, nu metodele de predare-învățare și astfel beneficiile directe pentru elevi. Pe de altă parte, orice metodă de predare-învățare ar trebui evaluată pentru a vedea ce grad de eficiență are. În acest sens, ar trebui urmăriți câțiva pași: • Stabilirea criteriilor de succes pe lecție/unitate de învățare • Stabilirea celui mai bun mod de evaluare • Administrarea evaluării la începutul lecției • Predarea propriu-zisă • Repetarea evaluării la sfârșitul lecției sau unității de învățare • Analiza rezultatelor: Au fost metodele/activitățile folosite optime? Ce schimbări sunt necesare sau ameliorări pot fi realizate? Evaluarea este o parte integrantă fundamentală a procesului educațional. Principalele operațiuni ale actului evaluativ sunt: 1. măsurarea • desemnează procedeele de culegere ale informațiilor • stabilește o relație între un ansamblu de evenimente/caracteristici/etc. și simboluri (cifre, litere, expresii) 2. aprecierea • emite judecăți de valoare asupra rezultatelor măsurării • implică o atitudine axiologică/ o raportare a rezultatelor la un sistem de valori (criterii) 3. decizia • exprimă scopul evaluării • implică evaluatorul în roluri de factor decizional • stabilește obiectul evaluării în concordanțăcu obiectivele deciziilor care urmea-ză să fie adoptate • adoptă măsuri de ameliorare pentru etapele următoare ale procesului didactic Evaluarea are trei funcții generale: 1. funcția constatativă • cunoașterea stării procesului evaluat • reflectarea fidelă și realistă a rezultatelor constatate • ameliorarea sistematică a procesului didactic 2. funcția diagnostică • realizarea unei diagnoze etiologice/de cauzalitate • precizarea factorilor aflați la originea situației constatate și a condițiilor inițiale de realizare a procesului de instruire • evidențierea elementelor care au asigurat succesul/au dus la eșec 3. funcția prognostică • anticiparea rezultatelor posibile • sugerarea/fundamentarea unor decizii de creștere a eficienței și eficacității pro-cesului didactic Cele mai frecvent folosite forme de evaluare folosite în școli sunt: 1. Probe orale/auditive • Evaluare individuală • Activitate de grup • Contribuții individuale la discuții • Interevaluarea activității verbale 2. Probe scrise • Teste • Întrebări cu răspuns scurt • Redactare pe larg ca răspuns la întrebări structurate • Redactare pe larg ca răspuns la întrebări deschise • Evaluare atunci când elevii utilizează pentru cercetare bibliografie • Autoevaluarea lucrării scrise 3. Probe practice • Test practic la o sarcină stabilită • Evaluarea periodică a abilităților elevilor • Interevaluarea abilităților practice 4. Metode combinate • Proiect • Cercetare • Portofolii • Dosare cu realizările elevilor Trebuie să existe un echilibru între acțiunile de evaluare informative și formative, iar acesta presupune cunoașterea unor tehnici și instrumente de evaluare variate. Doar prin folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare se poate realiza o bună analiză, remediere și reglare. Proiectarea evaluării din cadrul lecției • se realizează concomitent și în relaționare cu proiectarea activității de predare-învățare. • va fi reală și eficientă dacă va măsura, în primul rând, progresul elevului față de propriile sale performanțe înregistrate la un moment dat. • profesorul ține cont de: o competențele specifice ale programei pe care trebuie să le realizeze elevii; o performanțele minime, medii și superioare pe care trebuie să le demonstreze elevii pentru a evidenția faptul că au atins competențele specifice; o specificul colectivului de elevi pentru care se proiectează evaluarea; o când și în ce scop se evaluează; o pentru ce tipuri de evaluare se optează; o cum va trebui să se procedeze pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin mai multe tipuri de probe pentru ca evaluarea să fie cât mai obiectivă; o cum se vor folosi datele oferite de instrumentele de evaluare pentru recuperare și reglare. Câteva condiții obligatorii pentru realizarea unei evaluări obiective și eficiente ar fi: • accentul pe evaluarea formativă (valorificarea potențialului de care dispun elevii) și nu pe evaluarea sumativă (inventariere și ierarhizare); • echilibru între formele de evaluare orală și scrisă; • folosirea frecventă a: o co-evaluării o interevaluării o evaluării prin consultare o autoevaluării; • realizarea, după fiecare activitate de evaluare a rezultatelor școlare, a unei auto-evaluări a procesului; Astfel profesorul poate să: o inventarieze nivelul de formare a competențelor individuale ale elevilor o stabilească modalități de reglare, de la o etapă la alta, a activității de predare-învățare-formare diferențiată a elevilor. Se impune luarea în considerarea a unui set de criterii pentru (auto)evaluarea proiectării: • existența tuturor tipurilor de competențe specific pentru o unitate de învățare; • împărțirea logică și coerentă a conținuturilor noționale în cadrul unităților de învățare; • numărul de lecții/teme respectă normativul (3-8 lecții /teme); • resursele strategice și materiale sunt în acord cu competențele specifice; • resursele de timp sunt alocate echilibrat (activități frontale, activități pe grupe, activități individuale); • există însemnări care permit reglarea și adaptarea demersului didactic (în rubrica „Observații”); • formele de evaluare proiectate permit evaluarea fiecărei competențe specifice.

Proiect educațional: EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Între online și tradițional

Alistar Adina GPN Cogeasca, jud Iasi

Învățarea online este acum aici și va rămâne mult timp. Înlocuiește multe dintre metodele tradiționale și schimbă modurile în care profesorii își desfășoară activitatea educațională. Avantajul utilizării învățării online este faptul că elevii vor putea învăța ceea ce vor, când vor, unde vor, cât vor și, cel mai important, vor putea evalua ceea ce au învățat.Deși educatorii de la toate nivelurile de învățământ au adoptat utilizarea tehnologiei ca instrument de predare, problema evaluării nivelului învățării elevilor într-un curs online nu a fost abordată în detaliu. Cu toate că instruirea online poate fi mai eficientă, mai convenabilă și mai flexibilă atât pentru elevi, cât și pentru profesori, trebuie subliniat faptul că tehnologia ar trebui utilizată pentru a facilita predarea și a promova învățarea. Evaluarea online este mai mult decât o simplă testare a elevilor. Ținând cont de câteva principii de bază, profesorii care utilizează învățarea online își pot adapta activitățile de evaluare pentru a oferi feedback util, responsabilitate, oportunități elevilor și pentru a demonstra calitatea actului educativ. Procesul de evaluare este un sistem de măsurare a performanțelor academice. Doar pentru că poate fi dificil de măsurat nivelul învățării, nu înseamnă că învățarea nu a avut loc. Ideea este că, dacă profesorii care predau online își îmbunătățesc în continuare strategiile de predare, elevii vor învăța mai mult și mai bine. Indiferent dacă profesorii predau într-o sală de clasă tradițională sau cu ajutorul internetului, instrumentele de evaluare ar trebui să fie concepute pentru a oferi elevilor feedback imediat, a-i ajuta să înțeleagă și să aplice ceea ce au învățat. Elevii trebuie beneficieze de corelarea materialului cu aplicații din lumea reală. Cursurile trebuie să aibă obiective de învățare, metode de evaluare pentru a măsura rezultatele învățării și componente de feedback către și de la elev. Astfel, evaluarea are trei componente de bază: măsurarea obiectivelor de învățare, autoevaluări pentru ca elevii să-și măsoare propriile realizări, interacțiunea și feedbackul între profesor și elevi. Pentru ca evaluarea să îmbunătățească predarea și învățarea, trebuie să fie un proces continuu la care toți participanții sunt angajați. Evaluarea eficientă trebuie să fie activă și autentică în predarea online. Evaluarea tradițională este practicată în sala de clasă, astfel încât profesorii pot să monitorizeze mai bine progresul elevilor, să înțeleagă și să promoveze învățarea și să își mărească capacitatea de a ajuta elevii să devină mai eficienți, să se autoevalueze și să se auto-direcționeze Printre instrumentele de evaluare online în rândul preșcolarilor enumerăm: JINGSAWPLANET- este o aplicație care permite încărcarea unui fișier de tip text sau fotografie și decuparea sub forme de piese în funcție de complexitatea dorită( de la 3 la câteva sute de bucați). Este o aplicație gratuită și nu necesită crearea de cont de utilizator. WORLDWALL – este o aplicație utilă pentru cadrele didactice deoarece se pot crea jocur i interactive pentru susținerea învățării, fiind posibile de la 1 la 8 modele. ( De exemplu: Cuvântul lipsă, Anagrame, Pu zzle, Rebus, Adevărat sau Fals, Sortează, Ch estionare, Spânzurătoare, Deschide cutia et c); Este un instrument digital ușor de utilizat și plăcut de copii datorită elementelor ludice inserate. LEARNINGAPPS-este o platformă care oferă m odele de aplicații, precum și posibilitatea cre ării de conținut; Există aplicații interesante (de exemplu: reb us, unește perechile, puzzle, completează cuvântul lipsă etc.); Avantajul este că se pot ușor partaja (link, cod de încorporare) sau pot fi folosite drept material de învățare pe platforma LearningA pps (creând clase în care să îi invitați pe cop ii ; se pot face si sondaje pentru a măsura fe ed-back-ul) Evaluarea online nu înseamnă doar urmărirea numărului de vizualizări sau „accesări” de pe un site de către fiecare elev în parte. Doar ,,prezentarea” nu înseamnă învățare. Participarea este ușor de măsurat, deoarece software-ul cursurilor online poate contoriza de câte ori elevii vizualizează o anumită pagină, contorizează timpul cât elevul se află pe site etc.. Rezultatele învățării sunt totuși mai greu de măsurat și implică o pregătire specială a profesorului., Bibliografie: 1. Georgescu P. 2020,-Provocari ale evaluarii in mediul online 2. Vișan V., 2021, Strategii de evaluare in mediul online, Editura. Eduland 3. Enache, R., Proiectarea și implementarea curriculumului centrat pe competențe – suport de curs 4. Mihalașcu, D., 2006, Curriculum, Instruire, Evaluare, Editura Ex Ponto. 5. Suport de curs „Digitaliada” Utilizarea aplicației digitale „KAHOOT” –suport de curs

Evaluarea in invatamantul primar-intre on-line si traditional

Prof. ALMARIEI CARMEN

Evaluarea reprezintă o componentă esentiala a procesului instructiv-educativ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe această team,precum si invatarii online ,modalitate de invatare-evaluare nemaiintalnita pana in prezent. Evaluarea școlară este percepută astăzi ca fiind integrată în procesul de învățământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităților de predare-învățare. Evaluarea tradițională expresiile cele mai frecvente folosite pentru denumirea activității de evaluare sunt: examinare, verificare, ascultare, control, chiar daca aceasta activitate se desfașoară intr-un context cotidian, și nu la finalul unui program de instruire;aprecierea școlară sau verificarea se constituia ca moment separat de activitatea de predare-invatare. Evaluarea on-line este asociată grijii față de masurarea și aprecierea rezultatelor cu ajutorul calculatorului,cadrele didactice fiind nevoite sa gaseasca noi modalitati ,metode si strategii de evaluare a rezultatelor elevilor; nu este un scop in sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii si măsuri ameliorative.În acest context se impune diversificarea strategiilor evaluative și alternarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor tradiționale de evaluare cu cele moderne (alternative/complementare),asistate de calculator. „Spre deosebire de metodele tradiționale care realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare.”(Radu, 2000, 223). Integrarea evaluării în structura activității didactice de către concepțiile pedagogiei mo-derne determină amplificarea funcției educative a acesteia, situând-o într-o poziție cheie în procesul instructiv-educativ. Această consecință derivă dintr-o firească înțelegere a evaluării ca „știință a valorii” (Ioan Cerghit, op. cit., pag. 287). A evalua înseamnă, între altele, a emite judecăți de valoare, ceea ce presupune a te raporta la valori sau a face trimitere la un sistem de valori. Procesul evaluativ își relevă pe deplin funcția de feed-back atunci când educatorul și elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului educațional. Aceasta presupune ca fiecare dintre parteneri să conștientizeze rolul pe care îl deține la nivelul interacțiunii didactice și să folosească reacțiile celuilalt pentru a-și optimiza propriul comportament. În învățământ, evaluarea dobândește o anumită specificitate, având în vedere faptul că ac-tivitatea educațională în ansamblul ei este orientată și raportată la un sistem de valori ale culturii, ale științei, literaturii și artei, ale filosofiei și moralei, ale calității umane și sociale. Cu alte cuvinte învățământul își declară în mod clar prioritățile pentru un anumit sistem de valori, își justisfică opțiunile și preferințele în raport cu anumite valori traduse în obiective. Aceste valori trebuie să și le însușească și să și le interiorizeze elevul, să le integreze în structurile sale de cunoaștere și simțire, în conduita personală. Din perspectiva abordării curriculare și sistemice a procesului de învățământ, evaluarea face parte integrantă dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în strânsă corelație cu celelalte activități prin care se realizează procesul de învățământ, cu predarea și învățarea. Pe de altă parte, metodele, tehnicile și instrumentele de evaluare nu pot fi disociate de celelalte variabile ale evalu-ării: obiectul evaluării (ce se evaluează), criteriile / obiectivele educaționale, strategiile evaluative etc. O caracteristică a ultimelor lucrări de referință în domeniu este aceea că în domeniul școlar trebuie să vorbim despre evaluare în termeni de procese. În locul termenului consacrat de “evaluare” trebuie să vorbim de “activitate evaluativă”, de “evaluare în acțiune, în desfășurare”.În domeniul evaluării școlare asistăm la un proces de îmbogățire a acesteia și tranziția de la manifestarea ei ca instrument de măsură și control la un demers centrat pe învățarea de către elev, pe procesele cognitive ale acestuia, pe reglarea și pe autoreglarea cunoașterii. Din perspectiva acestor idei, evaluarea școlară devine dinamică, centrată pe procesele mentale ale elevului, fa-vorizând autoreglarea, autoreflecția și înlocuind acea concepție statică, bazată pe control, exami-nare, sancțiune. În acest fel se poate ajunge la “învățarea asistată de evaluare”. Învățământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem de referință care să aibă la bază formarea competențelor elevilor. Multe sisteme de învățământ, inclusiv cel românesc din ultimii ani, își propun să dezvolte activitatea instructiv-educativă având ca referențial competențele generale și specifice pe care trebuie să le dobândească cel ce învață – elevul – pe parcursul și la finalul unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc. Centrarea pe competențe este o preocupare majoră a ultimilor ani. În zilele noastre, se tinde spre o evaluare complexă, realizată prin intermediul unei metodologii complexe și a unui instrumentar diversificat care presupune:Metodele și tehnicile moderne de evaluare (hărțile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigația, observația sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au multiple valențe formative care le recomandă ca modalități adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate. Metodele și tehnicile moderne de evaluare, contribuie la evidențierea, cu mai multă acuratețe, a progresului în învățare al elevilor și, în funcție de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activității de învățare; la activizarea elevilor; dezvoltarea creativității; dezvoltarea gândirii critice si creative; formarea și dezvoltarea unor competențe funcționale, de tipul abilităților de prelucrare, sistematizare, restructurare și utilizare în practică a cunoștințelor; formarea și dezvoltarea capacităților de investigare a realității; formarea și dezvoltarea capacității de cooperare, a spiritului de echipdezvoltarea capacității de autoorganizare și autocontrol; dezvoltarea capacităților de interevaluare și autoevaluare; formarea și dezvoltarea capacității reflective și a competențelor metacognitive; cristalizarea unei imagini de sine obiective; dezvoltarea motivației pentru învățare și formarea unui stil de învățare eficient etc.. Informațiile obținute prin intermediul metodelor alternative constituie repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calității procesului de predare-învățare. Prin platformele si aplicatiile disponibile on-line,s-au creat diverse căi pentru tehnologii utile in predare-invățare-evaluare ,astfel incat profesorii sa le utilizeze pentru a evalua si a conduce optim procesul de invatare al elevilor sai,chiar si de la distanta.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE

Prof. Alucăi Elena, Școala Gimnazială Grumăzești, județul Neamț

FORME DE EVALUARE În mare parte în literatura de specialitate formele de evaluare sunt structurate în: • metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice; • metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. În oricare din formele de evaluare prezentate, în momentul realizării structurii testului de verificare trebuie să avem în vedere corelarea conținutului cu obiectivele învățării: cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare, aptitudini și deprinderi. După elaborarea testului acesta trebuie validat. Validitatea testului recunoaște dacă acesta măsoară ceea ce este destinat să măsoare • Conținut: cunoașterea conținutului; • Construct: inteligența, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme; • Concurență: verifică dacă are cunoștințe și din alte domenii conexe concurente; • Predictivă: dacă va putea folosi acele cunoștințe în materii viitoare; • Fidelitatea testului – obținerea de rezultate constante în cazul aplicărilor succesive; • Obiectivitatea – gradul de apreciere între diferiți evaluatori independenți; • Aplicabilitatea – concordanța dintre forma și conținutul testului. Evaluarea online se aseamănă cu evaluare tradițională prin formele de evaluare, dar se deosebește prin modul de aplicare, locul aplicării. ” În cadrul instruirii asistate de calculator se impune regândirea materialului de învățământ, conceperea și scrierea mai multor versiune de soft educațional, testarea lor pe serii de subiecți și apoi desprinderea concluziilor privitoare la eficiența softului respectiv ”Cu ajutorul calculatorului, evaluarea este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Este o evaluare brută, cu un feedback insuficient, deoarece comunicarea notei nu oferă nici un indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia. Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere.” INSTRUMENTE DE EVALUARE Pentru probele orale putem folosi fără nicio problemă comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom sau Meet, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. Probele scrise pot fi instrumente on-line. Probele practicepot fi instrumente de evaluare doar dacă au aplicabilitate în mediul electronic. Din metodele moderne putem utilize în mediul on-line referatele, portofoliile și proiectele pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor. Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Pentru a crește gradul de corectitudine a unui examen on-line, în formatul grilă, o soluție de e-learning trebuie să poată pună la dispoziția creatorului de teste următoarele funcționalități esențiale: • Definirea și gruparea întrebărilor pe categorii ; • Alocarea dinamică în teste a întrebărilor de pe diferite categorii; • Dispunerea aleatorie a întrebărilor și variantelor de răspuns în test; • Definirea diferitelor tipuri de întrebări în categorii: cu un singur răspuns, cu răspunsuri multiple, răspunsuri scurte și multe alte variante; • Programarea testelor la anumite intervale orare; • Limitarea timpului pentru execuția unui test în funcție de numărul de întrebări și de nivelul de dificultate, validat în prealabil; • Închiderea automată a unui test și salvarea rezultatelor la expirarea timpului alocat; • Limitarea posibilității de întoarcere la întrebările anterioare; • Punctaj diferit pe tipuri de întrebări și nivel de dificultate; • Posibilitatea de reluare a testului de la întrebarea, momentul în care s-a întrerupt accesul on-line la test, din varii motive dependente sau nu de platformă sau evaluat; • Protejarea accesului în teste cu o parolă comunicată pe alte canale (eventual într-o sesiune Skype sau alt instrument în care să se asigure prezența studenților); • Limitarea accesului la rezultatele testului până la finalizarea participării tuturor participanților la proces. Experiența actuală ne ajută să înțelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluareca document Word. Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate. – Google Classroom: pe Meet video chat pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback – Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale. – Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt.Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu.– Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste. – Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare. Există, de asemenea, multe programe de animațiepe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări: Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screen cast-o-matic în care să surprindă atât imagine de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie. În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. ”Oricât de performant sau prietenos ar fi o aplicație de evaluare on-line, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului.” Referințe: • Cucoș, C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-0936-9 • Florea, N.M., Valorificarea evaluărilor privind rezultatele școlare pentru ameliorarea procesului didactic, Editura ArsAcademica, March 2010, ISBN: 978-606-8017-47-1, https://www.researchgate.net/publication/230608787_Valorificarea_evaluarilor_privind_rezultatele_scolare_pentru_ameliorarea_procesului_didactic/citations • Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6, https://tanaseexpert.files.wordpress.com/2011/11/evaluarea-componenta-esentiala-a-procesului-instructiv-educativ1.pdf

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE

Liceul Tehnologic ,,Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vânători Neamț Prof. înv. preșcolar: Alucăi Maria Petrariu Cristina

Competențele cheie reprezintă un pachet mutifuncțional, transferabil de cunoștințe, abilități și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, incluziunea socială și găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltat la sfârșitul educației obligatorii și trebuie să acționeze ca fundament pentru învățare, ca parte a educației pe tot parcursul vieții. În alegerea instrumentelor digitale, profesorii trebuie să urmărească valențele pedagogice ale acestora (gradul de interacțiune, de comunicare și colaborare, dezvoltarea competențelor secolului al XXI-lea etc.). Beneficii pentru preșcolari: un mediu de învățare mult mai confortabil, dar care necesit ă suportul adulților (al părinților, în cazul învățării de acasă). Un aspect motivant pentru cadrele didactice îl reprezintă schimbul de bune practici și asistență din partea colegilor. Vă prezentăm câteva dintre aplicațiile și instrumentele digitale car e se pot utiliza în facilitarea învățării on-line și în susținerea grădiniței de acasă. • CONFERINȚELE ON-LINE facilitează transmiterea de informații în timp real și învățarea sincron a preșcol arilor. Printre cele mai cunoscute sunt: Zoom, GoogleMeet, Webex, Twinspace etc.  Zoom – Este platforma de ore on-line cea mai utili zată de către cadrele didactice din România. Se creează conturi gratuite pentru profesori (contul școlii nu are limită de timp.Preșcolarilor și părinților acestora le trimitem link-ul. Pe white board se poate desena, colora, face operații matematice sau adnotări pe ecran; se pot împărtăși ecranul și documentele aflate în calculator/laptop. Se pot crea camere secundare pentru preșcolari pentru a încuraja munca în grupuri mici. ( Breakout rooms) Există opțiunea să se înregistreze întreaga conferință audio-video. https://zoom.us/  GoogleMeet – Este o aplicație din suita Google for Education pe care o puteți accesa doar dacă aveți un cont de gmail. Gmailul a primit recent, datorită pandemiei Covid-19, si optiunea de meet care anterior a fost doar platită. Meet este aplicația Google similară cu Skype de la Microsoft – o platformă de comunicare instant prin video și chat, unde puteți crea un link de întâlnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze, fără să aibă vreun cont, pentru a putea intra in sesiunea online. Meet accepta până la 100 participanți gratuit și of eră aceleași opțiuni ca și întâlnirea de pe Zoom: comunicare cu participanții cu video, microfon și prin chat, partajarea ecranului, activarea modului silențios pentru anumiți participanți, împărtășirea de alte link-uri prin chat. https://meet.google.com/ • HARTI DIGITALE– printre cele mai cunoascute tipuri de aplicații digitale se numără și hărțile dintre care enumerăm Google Maps,Tripline și Zeemaps, ca și instrumente colaborative care se pot utiliza cu succes și la ciclul preșcolar. • PEREȚII VIRTUALI– sunt aplicații digitale care oferă spațiu de afișare colaborativ atât pentru varianta text, imagine, video, site-uri web. Printre cele mai cunoscute sunt Padlet si lino.it.  PADLET– este o aplicație care permite utilizatorilor să afișeze materialele în acest perete virtual. Peretele este o pagină web care permite utilizatorilor încărcarea diferitelor materiale pe o temă dată, materiale de tipul documentelor, prezentărilor, legaturilor spre diferite site-uri web. Este gratuită, dar necesită crearea unui cont. Te poți loga cu contul de yahoo, gmail sau Facebook. Se poate accesa aici: www.padlet.com • JOCURI ON-LINE – sunt aplicații plăcute de către copii și de cadrele didactice deoarece își păstrează simțul ludic. Cele mai utilizate la vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line. JINGSAWPLANET- este o aplicație care permite încărcarea unui fișier de tip text sau fotografie și decuparea sub forme de piese în funcție de complexitatea dorită( de la 3 la câteva sute de bucați). Este o aplicație gratuită și nu necesită crearea de cont de utilizator. Se poate accesa de aici: www.jingsawplanet.com Bibliografie: 1. Cerghit, Ioan, 2002, ,,Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri si strategii” , Editura Aramis, București; 2. Cucoș, Constantin, 2006, ,,Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizarii formării” , Editura Polirom, Iași; 3. Curs online DIGITAL CRAFTS 4. https://academiaabc.ro/2021/04/08/instrumente-digitale-in-invatamantul-prescolar/

Evaluarea în mediul online

Prof. Anastasiei Raluca

Evaluarea reprezintă un proces care necesită o reflecție profundă și o planificare a strategiei didactice încă de la conceperea activităților de învățare. O altă definiție a evaluării reprezintă activitatea care permite formularea unor judecăți privind starea, funcționarea, evoluția viitoare probabilă a elevului, profesorului prin intermediul instrumentelor de măsură. Stabilirea unei strategii de evaluare de la începutul demersului didactic dezvoltă o coerență între activitățile de predare-învățare și metodele de evaluare, în consecință asigură validitatea demersului evaluativ pe care ne dorim să îl parcurgem împreună cu elevii. Majoritatea metodelor și procedeelor de evaluare sunt transferabile la distanță. Acest lucru se poate realiza astfel: transferând un test tradițional susținut în clasă într-o lucrare scrisă susținută acasă pe dispozitivul informatic sau într-un examen individual susținut într-o videoconferință,transferând o expunere în fața clasei într-o prezentare individuală înregistrată și postată pe platformă sau pe grupul clasei. În primul rând, IT-ul permite interacțiunea nesimultană prin înregistrarea de către elevi a unor prezentări audio/video care să fie evaluate de profesor ulterior, schimbul de mesaje scrise de clarificare în aplicații de tip chat, dar și oferirea de clarificări prin sugerarea de către profesor a unor referințe online, care să fie studiate ulterior de către elev. Un avantaj al utilizării unei platforme reprezintă flexibilitatea în atribuirea sarcinilor de lucru care poate duce la personalizarea și la creșterea relevanței intervențiilor elevului, găsirea unor texte și lecții adaptate la nivelul clasei. Un alt atu ar fi utilizarea manualului în formă digitală sau de program pentru tablă interactivă. Manualul nu trebuie să țintească simpla transmitere de conținuturi, cu atât mai mult cu cât mediul digital permite automatizarea unor funcții interactive elementare, precum verificarea soluțiilor corecte, a pronunției, trimiterea la cadrul teoretic sau la achizițiile anterioare, gestionarea eficientă a textelor scrise sau audiate, adaptate diferitelor niveluri de înțelegere Utilizarea unor resurse online al căror scop nu este învățarea limbilor moderne, dar care poate fi adaptat, anumite jocuri ce implică competențe lingvistice pot exersa și extinde achizițiile din programă, ghiduri de călătorii sau emisiuni de gătit la TV, clipuri YouTube cu temă dată pot servi ca punct de pornire pentru proiecte în sensul că elevii pot extrage informații pe care să le folosească în sarcina lor. Pagini web ale unor instituții sau organizații pot fi folosite pentru redactări cu rol de transfer de informații, iar dezbateri filmate sau articole pot fi folosite ca bază pentru redactarea unor eseuri argumentative. De exemplu, dacă doresc să consolidez competența de producere a mesajelor orale, am nevoie de o platformă care să permită comunicarea orală sincronă, iar dacă doresc să integrez și o imagine pentru a dezvolta această competență, am nevoie de o aplicație sau o combinație de aplicații care să îmi permită comunicarea orală sincronă si proiectarea imaginii (De exemplu, Zoom). Putem folosi o platformă care să permită comunicarea sincronă (Zoom,Google Meet, MircrosoftTeams) drept mediu de comunicare și să integrăm în cadrul acesteia alte platforme prin intermediul unei funcții de proiectare a ecranului (Share Screen pentru Zoom- exemplul pentru clasa a IX-a L2; Present pentru Google Meet etc.). Totodată, putem permite interacțiunea elevilor cu conținutul proiectat de noi printr-o funcție de control asupra ecranului pe care îl proiectăm, implicându-i și oferindu-le o experiență asemănătoare cu cea din sala de clasă putând astfel să scrie, să deseneze, să aibă control asupra aplicației pe care o proiectăm și să dea răspunsuri. Pentru elevii care nu reușesc să fie prezenți la întâlnirile pe ZOOM din motive diferite, este indicată opțiunea Google Classroom. În cadrul acesteia se găsește aplicația MEET care oferă, la rândul ei, varianta de comunicare directă cu elevii, dar și prezentarea materialelor pregătite de cadrul didactic. Elevii pot să-și demonstreze competențele prin crearea de clipuri video care să prezinte un concept învățat în timpul orelor. Prin oricare din metodele aplicate on line, păstrăm dorința de a pregăti elevi pentru situații reale punând în evidență calitățile și abilitățile acestora oferind motivație, support și încredere.

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Între online și tradional

Anastasiu Ramona – Viorica

Repere conceptuale evolutive În evoluția conceptului de evaluare identificăm trei categorii de definiții (Ch. Hadji., pag. 30; Stufflebeam, 1980, pag. 17; C. Cucoș, pag. 365): 1. Definițiile ”vechi” (Evaluare = măsurare) 2. Definițiile pedagogiei prin obiective (Evaluare = congruența cu obiectivele operaționale) 3. Definițiile ”noi”, actuale concept evaluarea ca apreciere, emitere de judecăți de valoare (Evaluarea = emitere de judecăți de valoare) Definițiile relativ recente ale evaluării școlare sunt foarte diverse, însă au multe note comune. Din multitudinea de variante, desprindem următoarea definiție: “A evalua înseamnă a emite judecăți de valoare privind învățarea de către elev, pe baza unor criterii adecvate obiectivelor fixate, în vederea luării unor decizii” (Potolea, Manolescu, 2005). Reținem două concepte fundamentale care fac parte din procesul evaluativ normal și concordant cu stadiul actual al evoluției evaluării școlare: • Noțiunea de obiectiv în raport cu care trebuie să situăm rezultate elevilor; • Noțiunea de ”criterii de apreciere” adecvate obiectivului fixat. Evaluarea în învățământ este o problemă veche cu conotații noi, un subiect controversat, datorită, în special, încărcăturii sale morale (deoarece prin evaluare se realizează clasificări și selecții, se dau „verdicte”, cu alte cuvinte, se hotărăște soarta unor oameni). Ca și altor concepte, evaluării i se atribuie mai multe accepțiuni. De exemplu, Steliana Toma (1991, p. 160) definește evaluarea ca fiind un proces de măsurare și apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educație și învățământ sau a unei părți a acestuia, a eficienței resurselor, condițiilor și strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii de îmbunătățire și perfecționare. Un alt autor, Terry Tenfrink (1974), consideră evaluarea în învățământ ca pe un proces de obținere a informațiilor – asupra elevului, profesorului însuși sau asupra programului educative – și de valorificare a acestor informații în vederea elaborării unor aprecieri care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii. Ioan Jinga (1993) definește evaluarea ca pe un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Șirul exemplelor ar putea continua. Ne rezumăm însă la aceste trei definiții pentru a observa că: ✓ evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată, desfășurată în timp. ✓ ea nu se rezumă la notarea elevilor (care este expresia numerică a aprecierii performanțelor școlare ale acestora), ci vizează domenii și probleme mult mai complexe (inclusiv curricula sau sistemul de învățământ, în ansamblu). ✓evaluarea implică un șir de măsuri, comparații, aprecieri (deci judecăți de valoare), pe baza cărora se pot adopta anumite decizii, menite să optimizeze activitatea din domeniile supuse evaluării. Evaluarea online poate fi aplicată pe oricare dintre cele trei forme ale evaluării tradiționale: inițială, continuă și cumulativă. Cea mai frecventă punere în practică a evaluării online este reprezentată de testele tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip „da”/”nu” („adevărat”/”fals”) sau selectarea uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile, asociere de imagini, texte, sau întrebări cu răspuns deschis. Astfel, evaluarea online prin teste de tip chestionar este o metodă ce poate fi aplicată indiferent de materie, are un nivel înalt de obiectivitate și provoacă elevii să aibă o atenție sporită pentru a face alegerile sau completările corecte, în același timp creându-le o imagine de ansamblu asupra materiei. Unele dintre opțiunile online enumerate în literatura de specialitate includ: teme scrise, participarea la discuții online, eseuri, publicarea lucrărilor/prezentărilor elevilor, quiz-uri și întrebări online, activități experiențiale, cum ar fi jocul de rol, teme collaborative, dezbateri, portofolii, revizuiri, examene online (cu carte deschisă, structurate, cronometrate). Dintre aplicațiile pe care le-am folosit la evaluarea on-line, au fost următoarele: Google Forms – folosite mai ales la Geografie și Istorie. Cu ajutorul acesteia, se pot realiza teste de evaluare conținând itemi cu alegere multiplă, duală, dar și itemi cu răspuns scurt. Accesând din bara de Google cele 9 puncte, Google Forms, putem crea astfel de teste relativ ușor, atât cu întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu. Funcția Quiz permite oferirea de feedback prompt, iar notarea se face automat, după ce, în prealabil, am ales variantele corecte și am acordat punctajul necesar. Elevul vede automat punctajul după ce a finalizat testul. Consider că este o aplicație eficientă în evaluarea on-line. Google Classroom – aici am putut corecta temele și oferi un feedback direct fiecărui elev Google Jamboard este un mod de vizualizare al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale sau pot introduce imagini și informații pe post-it-uri. Este o metodă eficientă mai ales la evaluarea prin proiecte. Kahoot – cu ajutorul acestei aplicații elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste. Este o aplicație foarte interesantă, iubită de copii, este un mod atractiv de a afla lucruri noi. WordWall – cu ajutorul acestei aplicații se reușește să creeze diverse materiale prin care elevii reușesc să sintetizeze cele învățate, indiferent de disciplina de studiu. Funcțiile acestei aplicații fiind multiple, nu permite elevului alunecare spre plictiseală și indiferență, se pot crea materiale diverse, cu un mare grad de implicare din partea elevilor. LivresQ – o altă aplicație foarte îndrăgită de elevi, cu ajutorul se reușește să se creeze multe teste de evaluare, fie cu itemi duali, multipli, cu răspuns scurt sau lung. Avantajul acestei aplicații este că poți crea o multitudine de resurse atractive, de la completarea spațiilor lacunare, până la trasarea de săgeți între casetele unui exercițiu sau completarea răspunsurilor scurte cu ajutorul imaginilor. Evaluarea joacă un rol important în procesul de învățare – atât evaluarea sumativă cât și formativă oferă informații despre progres și ghidează învățarea. Evaluarea este esențială pentru procesul de certificare și rezultatele sunt utilizate în mai multe feluri pentru a măsura evoluția și succesul elevilor, profesorilor, cursurilor sau ale instituțiilor. Evaluarea online are ca scop mai degrabă evaluarea formativă decât sumativă a elevilor. Acesta furnizează cea mai întâlnită formă de feedback prin intermediul forumurilor de discuții sau exercițiilor online. Există un număr de beneficii percepute în utilizarea computerelor în procesul de evaluare, cum ar fi:  posibilitatea de a nota cu rapiditate și în mod adecvat un număr mare de răspunsuri.  oferirea unui feedback prompt  monitorizarea răspunsurilor elevilor  evaluarea poate avea loc într-un mediu cu acces deschis.  evaluările pot fi păstrate și reutilizate. Prin natura ei, evaluarea online oferă un grad de independență al elevilor și abilitatea de a rezolva probleme Lucrul în afara școlii, departe de profesori și colegi, înseamnă că elevii trebuie să-și asume responsabilități mai mari dacă doresc să reușească la cursurile online. Provocarea care rămâne este aceea de a găsi rezultate măsurabile pentru a demonstra însușirea competențelor și a abilităților dorite.

Evaluarea în învățământul preuniversitar – Ȋntre tradițional și on-line

Prof. Anca Bontea Școala Gimnazială Nr. 28, Galați

Privind retrospectiv la perioada de început a școlii on-line, nu pot să nu mă gândesc la poemul lui Cristopher Logue: Veniți la margine!/ Nu putem, vom cădea!/ Veniți la margine!/ Nu putem, este prea sus!/ Veniți la margine!/ Și ei s-au dus./Și el i-a împins./ Și ei au zburat. Cam asta s-a întâmplat și cu noi, profesori și elevi, în primăvara anului 2020. Am fost împinși în prăpastie și am învățat să zburăm. Făcuserăm pași timizi spre digitalizarea educației de ani buni, dar pandemia ne-a învățat să zburăm. Ne-a fost greu la început, ne era frică, dar ne-am construit aripi și ne-am început înălțarea. Aripi precum Google Classroom, Zoom, Nearpod, Wordwall, Jamboard, Padlet, Canva, Miro, Livresq, Asq, MozaWeb, Book Creator etc. Fără ele nu am fi putut reuși să (ne) luminăm. Le-am primit cu interes, curiozitate, chiar bucurie, din dorința de a aduce un suflu nou orelor on-line. Schimbările prin care am trecut și încă mai trecem în viața școlară ne determină să abordăm cu mare seriozitate problema evaluării. Am știut de la început că nu se va mai putea preda în mod tradițional, dar am avut rezerve în ceea ce privește evaluarea. Am început cu Google Forms cu verificare automată. Au fost multe puncte slabe, dar am înțeles că este necesar să aplicăm un minichestionar tip grilă la sfârșitul fiecărei ore (chiar și la orele cu prezență fizică) pentru un feedback real. Au urmat testele grilă cu verificare manuală, acțiune cronofagă, dar care reflectă mult mai bine realitatea, întrucât am alternat itemii obiectivi, semiobiectivi și deschiși. Mi s-a părut că ne-am apropiat foarte mult de evaluările date în clasă. Numai că nu mai eram în clasă, ci acasă, așa că trebuia să facem artificii suplimentare pentru a menține atenția și interesul elevilor noștri. Platforma Nearpod pentru evaluarea la distanță ni s-a părut excelentă. Platforma este interactivă și este un mod atractiv de a îmbina audio cu video, PPT, PDG, Google Slides etc. A fost modalitatea pe care am găsit-o pentru a avea activi toți elevii în oră, pentru că dacă aceștia nu erau într-adevăr pe platformă, ci pe un alt link, numele lor apărea cu roșu. Instrumentele de pe platformă ne-au ajutat să evaluăm obiectiv, dar și creativ. Am evaluat atât formativ, la sfârșitul unor ore pentru anumite conținuturi, cât și sumativ, la finalul unităților de învățare. De asemenea, am folosit Nearpod și pentru anumite exerciții din testele de antrenament. Sarcinile sunt contratimp și platforma indică exact când lucrează elevul. Foarte interesant este faptul că platforma permite înregistrarea mesajelor vocale, atingând astfel și problema evaluării orale. Platforma poate fi folosită și pentru predare, nu doar pentru evaluare. Ne-a plăcut atât de mult în cadrul orelor on-line sincron, încât am decis să o folosim în continuare pentru teme. Tablele colaborative au deschis noi orizonturi, parcă acum elevii au înțeles cel mai bine ce înseamnă cooperarea. Am pus un accent deosebit pe evaluare prin proiecte, pentru că i-am văzut mai creativi ca niciodată. Este ușor de înțeles că le-a făcut plăcere și lor să testeze tot felul de aplicații, cum ar fi, de exemplu, Story Jumper, Book Creator sau aplicațiile pentru benzi desenate. Au prezentat cărți în moduri atractive, au înregistrat videoclipuri în care au prezentat recenziile, au realizat trailere pentru cărțile citite, au participat chiar și la concursuri de book-trailere. Am avut parte de mari revelații… Am pășit alături pe un nou drum, mereu altul, mereu în continuă schimbare. Ne-am dorit ca elevii să rămână empatici, creativi, inovatori, activi, să colaboreze și să comunice mai bine. Ne-am dorit să demonstrăm că ne putem adapta la schimbări, că putem păstra aprinsă flacăra curiozității și a educației. Am înțeles într-adevăr cum se poate contura profilul de formare al absolventului de gimnaziu, structurat pe opt competențe cheie, pentru că școala on-line, prin toate instrumentele digitale oferite, a îmbinat magistral toate aceste competențe. Școala on-line ne-a răpit multe, dar ne-a și oferit o nouă cale. Vom păstra tot ce a fost bun din această experiență și vom încerca să găsim formula potrivită pentru a împleti cele două direcții: tradițional și on-line.

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. înv. preșc. Andreescu Elena Loredana ȘC. GIMN. NR. 13/ G. P. P. NR. 6 RM. VÂLCEA

„ Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.’’ (D. Ausbel) Tipurile de evaluare care sunt utilizate de către educatoare în învățământul preșcolar sunt: – evaluarea inițială – evaluarea continuă și – evaluarea sumativă Evaluarea inițială este realizată de către cadrele didactice la începutul anului școlar sub forma unor teste sau a unor aplicații, pentru a identifica nivelul cunoștințelor, al deprinderilor și abilităților, dar și pentru a determina, în funcție de profilul grupei, ritmul desfășurării activităților, în baza căruia își proiectează planificarea săptămânală și semestrială. Evaluarea continuă este realizată permanent, prin mai multe modalități, pe care le vom aminti în cele ce urmează. Evaluarea sumativă se realizează la finalul semestrelor și al anului, când se face și caracterizarea grupei. Între metodele utilizate în învățământul preșcolar predomină metodele alternative, fără a fi excluse cele clasice precum aprecierea performanțelor prin atribuirea de calificative sau teste individuale de cunoștințe și/sau deprinderi, ce iau forma unor fișe cu sarcini. Sunt folosite fișele de evaluare și calificativele, deși acestea sunt foarte apropiate de învățământul obligatoriu. Dintre modalitățile alternative de evaluare utilizate pot fi amintite: � lucrările practice, � portofoliile cu produsele copiilor, � aprecierile verbale, � autoevaluarea, � serbările, � discuțiile individuale cu copiii, � afișarea lucrărilor, � aprecierea rezultatelor prin premii, laude, încurajări, prin ecusoane (flori, iepurași, ursuleți), medalii, � „metoda consemnării pe un grafic (cu puncte și procentaje)” a rezultatelor, pe activități și preferințe. Bibliografie: Tomșa, G., Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Mălureanu,F., Ștefănescu, C., Tomșa, R. ( 2005) – „Psihopedagogie preșcolară și școlară”, București, supliment la Revista învățământului preșcolar; Văideanu, G. (1998) – „Educația la frontiera dintre milenii”, București, Editura Politică;

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – Între online și tradițional –

Prof. Înv. Preș. Andrei Aura Valentina Școala Gimnazială Siliștea, Braila

Cu toții am experimentat predarea și evaluarea online și am întâmpinat un număr mare de dificultăți în perioada pandemică, cu toate acestea stă în natură fiecărui educator să caute metode creative de a-i atrage pe cei mici în universul cunoașterii indiferent de mediul în care se desfășoară activitățile educative. Evaluarea este modul prin care un educator culege roadele muncii și caută masuri de ameliorare a comportamentelor care nu au fost atinse pentru a veni în sprijinul preșcolarilor care necesită ajutor. Pentru mine aceasta a fost adevărata provocare, găsirea unor metode prin care să evaluez în mediul online rezultatele celor mici. Pentru ca activitățile propuse de mine s aibă rezultate am avut în vizor următoarele aspecte: • În primul rând sprijinul părinților a fost esențial, deoarece fără ajutor acestora nici una din activitățile gândite de mine nu s-ar fi materializat; • Internetul oferă o gama larga de materiale, dar cea mai importantă parte este selectarea lor și modul în care acestea pot fi accesate și utilizate de cei de acasă; • Am căutat să desfășor activități scurte care să mențină cât mai mult interesul copiilor; • Nu toți copii au avut acces la internet,mai ales prin prisma faptului că predau în mediul rural, și a trebuit sa găsesc soluții pentru ca cei defavorizați să nu se simtă excluși. Dacă evaluarea tradițională are și ea anumite lacune, în evaluarea online lacunele se adâncesc și nu poți supune preșcolarii unui șir lung de fișe de lucru care sunt pentru ei atât de statice. Pentru umplerea lor am apelat la mijloace și metode care să invite preșcolarii la joacă, deoarece jocul în preșcolaritate este esențial, este motorul de pornire a curiozității și invită copilul să experimenteze. Pentru a oferi o imagine asupra experientelor pe care le-am avut în mediul online voi prezenta metodele și mijloacele prin care am evaluat proiectul „ În lumea poveștilor”: • Am confecționat personaje din poveștilor pe care le-am citit copiilor, acestea au fost folosite mai apoi pentru a dramatiza sub forma unui teatru online pus în scena prin intermediul platformei classroom; • Am propus transpunerea unei scene din poveste prin desen sau pictura care s-a finalizat cu o expoziție care a fost apreciata de către întreg colectivul clasei; • Am folosit imagini cu personaje din poveștile alese și le-am amestecat ca mai apoi copiii să le recunoască și să spună câte ceva despre ele; • Pentru a diminua efectul static al activităților am făcut pauze de mișcare și jocuri cu text și cȃnt. În urma experiențelor avute în perioada pandemică consider ca în momentul actual activitățile educative care se desfășoară în mediul online nu îndeplinesc nevoile preșcolarilor: de a interacționa cu convârstnici, de a învață prin jocuri distractive și pline de mișcare, nu încurajează explorarea, limitează comunicarea și depind de ajutorul permanent al părinților care nu de puține ori au cu mult mai multe responsabilități. Inovația în procesul de educație constă în preocuparea cadrelor didactice de a găsi metode, soluții ingenioase care să aibă rolul de a menține preșcolarul și nevoile sale de învățare în prim plan, fie că este vorba de o lecție de predare, consolidare, evaluare sau autoevaluare. Metodele interactive în procesul de predare nu mai este o noutate, multe cadre didactice folosesc cu succes calculatorul, proiectorul, tableta, internetul în diferitele etape ale lecției dar consider că folosirea acestora trebuie să fie urmate de un cadru didactic prezent care să explice și să intervină pentru a sprijini și încuraja eforturile celor mici in cautarea și asimilarea informațiilor atȃt de necesare în procesul instructiv-educativ.

Flexibilizarea procesului de învățământ prin utilizarea metodelor de evaluare online

prof. Andrei Daniela – Ioana, Școala Gimnazială Cărpiniș, Crasna, Gorj

Dezvoltarea profesională și învățarea în modelul tradițional devin deja istorie. Nu există experți în clase, lucrurile se mișcă rapid, iar profesorii și elevii trebuie să facă echipă pentru crearea unui mediu de învățare prin utilizarea tehnologiilor moderne. Astăzi, cel mai bun și cel mai important canal de distribuție este cel online. Mediul online sprijină abilitățile secolului XXI precum colaborarea, comunicarea și creativitatea. Cea mai nouă tendință în învățământ, cunoscută și apreciată ca cea mai eficientă și de dorit de până acum, este învățământul electronic. Cunoscut ca „e-learning” sau, mai nou, ca „e-education”, conceptul de învățământ electronic (sau virtual) este reprezentat de interacțiunea dintre procesul de predare – învățare si tehnologiile informaționale. E-learning este în acest moment mai mult decât un concept, este parte din învățământul actual, tinzând să devină tot mai căutat prin economia de timp pe care o implică. E-learning semnifică, într-o definiție neconsacrată, șansa omului de a se informa facil, rapid, în orice domeniu, nefiind condiționat de un suport fizic (cărțile din hârtie) sau de un intermediar (profesorul). Acest concept permite flexibilizarea procesului de învățământ până la a oferi cea mai largă gamă de cărți electronice, sfaturi, imagine și text. E-learning câștigă teren în fiecare zi prin punerea în aplicare a noilor tehnologii în formare. Posibilitatea de a ne conecta prin intermediul unui site web pentru a dobândi cunoștințe noi pe linia de îndrumare de la oameni care sunt,uneori, la sute de kilometri distanță și a învăța aproape complet aspectul acestor conținutului în timp real, permite dobândirea de noi cunoștințe fără stresul de zi cu zi. Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce costurile asociate cu materialele necesare instruirii și permit utilizarea mai eficientă a timpului profesorului. Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată care îmbină oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online. Gradul în care are loc învățarea online și modul în care este integrată în curriculum pot varia în funcție de școli. Strategia de combinare a învățării online cu instruirea școlară față în față este utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale cursanților și pentru a le permite fiecărui cursant să studieze în ritmul propriu. Experiența actuală ne ajută să înțelegem că tehnologiile sunt instrumente de aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare. În contextul online, implicarea este esențială și instrumentele alese pentru predare și evaluare trebuie sa creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Creativitatea pe care tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care noi, profesorii, trebuie să vorbim pozitiv. Evaluarea e în responsabilitatea profesorului. Iar pentru asta atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele 3C caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă. Evaluarea este o cuantificare a măsurii în care au fost atinse obiectivele programului de instruire, au fost eficiente metodele de predare/învățare. Metode de evaluare: • Teste de tip chestionar: un mod de evaluare cu răspunsuri DA/NU sau răspunsuri multiple aplicabile în orice domeniu. Necesită un efort din partea profesorului în pregătirea întrebărilor și răspunsurilor. Este un mod de evaluare cu un înalt nivel de obiectivitate atâta timp cât elevii înțeleg importanța evaluării și lucrează corect, individual fără să comunice între ei. În acest tip de evaluare nu se pune accent pe creativitate. • Evaluarea bazata pe proiect cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni. Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă. Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare de timp, câteva zile sau câteva săptămâni. Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă suport și consultanță elevilor în desfășurarea cercetării, în colectarea datelor necesare și poate efectua evaluări parțiale. Experiența mea este că le place acest lucru iar creativitatea manifestată este uluitoare. Pe platforma Google Classroom putem discuta cu elevii- Meet video chat este inclus gratuit, pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev. Proiectele pot fi prezentate clasei, elevii sunt extrem de inventivi. Utilizarea proiectului este o metodă eficienta de evaluare dar și o metodă de învățare interactivă care plasează elevul într-o situație de cercetare autentică, cultivă responsabilitatea pentru propria învățare și rezultatele acesteia. • Testul clasic, postat pe activitatea la clasa, în word, timp de rezolvare si apoi încărcare pe platformă. Permite corectarea si feedback direct fiecărui elev. Implică seriozitate si corectitudine din partea elevilor și știm că, încă, la această parte trebuie să mai lucrăm. Trebuie să-i facem pe elevi să înțeleagă că evaluarea are rolul verificării cunoștințelor acumulate, nu este o pedeapsă, este și un mod de a constata lacunele apărute si de a le corecta. • Portofoliul: reprezintă un instrument utilizat în cadrul evaluării sumative, care permite estimarea progresului în învățare al elevului prin raportare la achizițiile realizate în perioade de timp mai mari( semestru, an școlar). • Probele orale : se pot face online pentru ca putem folosi fără nici o problemă comunicarea audio-video unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. Pentru evaluare se pot folosi câteva instrumente/aplicații: Quizizz; Wordwall; Quizlet; Learning Apps etc, platforme cu ajutorul cărora se pot crea teste, fișe de lucru, activități interactive. Oricât de performantă sau prietenoasă ar fi o aplicație de evaluare online, aceasta nu poate înlocui pe deplin multiplele acțiuni ale feedback-ului învățării, acțiuni inițiate prin microdeciziile educatorului. BIBLIOGRAFIE: 1. Brut Mihaela, Metode de testare online http://www.infoiași.ro/mihaela 2005/2006 2. Cucoș, C (2008), Teoria și metodologia evaluării. Iași: Editura Polirom

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR -ÎNTRE ONLINE ȘI TRADIȚIONAL-

ANDREI GABRIELA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 165 BUCUREȘTI

Societatea se află într-o continuă schimbare, astfel încât, atât dascălii, cât și elevii, pătrund într-o lume a tehnologiei, aceasta devenind chiar spațiul școlar în care se desfășoară o multitudine de activități. Noile tehnologii joacă un rol important în trecerea de la un mediu de învățare la un altul, centrat pe elev. Platformele online digitale redefinesc rolurile celor doi factori ai actului educațional, plasându-i într-o clasă virtuală. Se cunoaște faptul că evaluarea, componentă a procesului de învățământ, reprezintă un act didactic complex integrat procesului de învățământ, urmărind măsurarea rezultatelor școlare, punerea în corespondență a rezultatelor școlare cu obiectivele operaționale prestabilite, formularea unor judecăți de valoare despre procesul și produsul învățării elevilor pe baza unor criterii calitative numite descriptori de performanță. Aceasta are un rol deosebit în furnizarea informațiilor necesare desfășurării optime a procesului instructiv-educativ. Informațiile fac referire la conținuturile care trebuie să fie evaluate, criteriile pe baza cărora evaluăm, obiectivele care au fost realizate, momentele evaluării, de aceea putem spune că este un proces reglator în desfășurarea procesului instructiv-educativ, dar și faptul că permite adoptarea unor decizii în vederea perfecționării procesului de învățământ. Dacă în spațiul clasei pot fi elaborate probe scrise, elevii pot primi diferite sarcini în cadrul unor lucrări practice, pot fi evaluați oral, pot fi analizate portofoliile realizate de aceștia, în spațiul virtual, platformele de învățare online oferă posibilitatea dascălilor de a construi probe de evaluare online. Aceste platforme sunt destinate postării de documente și suporturi de curs în spațiul virtual, dar oferă și posibilitatea realizării probelor de evaluare a cunoștințelor sau a competențelor, de a alege tipurile de itemi, posibilitatea de setare a timpului destinat finalizării probei. Metoda de evaluare (evaluare tradițională sau evaluare online) reprezintă calea pe care profesorul o parcurge împreună cu elevii în demersul evaluativ, oferind acestora posibilitatea de a demonstra care este nivelul achizițiilor prin utilizarea instrumentelor adecvate de evaluare. Profesorul este cel care alege cele mai adecvate metode și instrumente de evaluare în vederea realizării unui demers evaluativ corespunzător. Evaluarea trebuie să fie un proces continuu, trebuie să devină un proces dinamic, un proces care trebuie să favorizeze autoreglarea și autoreflecția parte integrantă a procesului de învățare, în măsură să le ofere atât elevilor, cât și profesorilor,,oportunități de reflecție și de perfecționare continuă” (Ciolan,L., Ciolan, L.,E., 2008, pag.30). Alegerea uneia dintre metodele de evaluare (tradiționale sau alternative) este condiționată de anumiți factori cum ar fi: scopul și obiectivele evaluării, tipul evaluării, conținuturile care trebuie să fie evaluate, priceperea dascălului în a îmbina metodele și instrumentele de evaluare. ,,Cele tradiționale și cele moderne pot să coexiste în diferite combinații, mai ales odată cu extinderea ariei de cuprindere a evaluării dintre rezultate spre procese”(Cerghit,I.,2008, pag.381). Dintre variantele digitale existente pentru evaluare putem enumera: portofoliul digital, proiectul digital, autoevaluarea, jurnalul reflexiv. Portofoliile și proiectele digitale se caracterizează prin generozitatea spațiului și a posibilităților multiple de valorificare a formelor diverse de exprimare (imagine, mișcare, text, dinamism, materiale multimedia realizate de cei mici). În cadrul activităților desfășurate atât fizic, cât și online, am inclus cu succes metoda proiectului. Elevii au fost puși în situații inedite de lucru. ,,Pădurea în imagini” a avut ca sarcini de lucru întocmirea unui poster( digital sau tipărit) cu imagini reprezentând plante și fructe de pădure, marcarea unui traseu turistic, dar și colaje pe diferite teme.Un alt proiect propus spre realizare a fost ,,Povestea bobului de grâu”, elevii având ca sarcină de lucru crearea unui poster cu imagini reprezentând traseul pe care îl parcurge bobul de grâu până la procesul de fabricație al pâinii. În cadrul proiectului ,,Drumul cărții” au primit ca sarcină construirea un afiș prin care enunțurile scrise îndemnau la protejarea copacilor. Au realizat un traseu al cărții de la tăierea copacilor din pădure până la tipografie. Alte proiecte au avut ca produs final reviste care cuprindeau creații ale micilor școlari, dar și creații populare, cu scopul de a ne cunoaște tradițiile și obiceiurile strămoșești. Evaluarea s-a realizat atât ca proces deoarece elevii au investigat, au descoperit, au experimentat, au prelucrat informații, cât și ca produs, acesta a reprezentat expresia performanței individuale sau de grup, a interesului pentru tema dată. A reprezentat metoda prin care s-au evaluat achiziții cognitive, s-a evaluat cooperarea cu ceilalți colegi participanți la realizarea proiectului, dar și folosirea corespunzătoare a resurselor. În cadrul proiectului ,,Pădurea-aurul verde al planetei”, elevii au colectat, au prelucrat, au selectat și au sintetizat informații privitoare la pădure (alcătuire, faună, protejarea acesteia, rolul pe care îl are pădurea în viața oamenilor, dar și a viețuitoarelor), au redactat proiectul, au realizat produse finale precum portofolii, creații literare (dialoguri între pădure și viețuitoarele ei, versuri realizate de elevi), afișe cu îndemnuri pentru protejarea pădurii, postere- pădurea în imagini, colaje realizate din materiale naturale, colecție de plante ale pădurii. Pentru realizarea acestor produse, copiii au lucrat pe grupe, fiecare grupă având de îndeplinit anumite sarcini de lucru.De asemenea, fiecare grupă a prezentat proiectul realizat.În cadrul evaluării s-au luat în discuție anumite criterii privitoare la efortul depus de elevi cum ar fi: raportarea elevului la tema dată, performarea sarcinilor, documentarea, nivelul de elaborare și comunicare, creativitatea elevilor, calitatea rezultatelor. În ceea ce privește calitatea proiectelor realizate de către grupele de elevi, evaluarea s-a realizat ținând cont de validitatea proiectelor, completitudinea acestora, elaborarea și structurarea acestora, calitatea materialelor utilizate, dar și creativitatea. Portofoliul reprezintă ,,o selecție dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care îi pun în evidență progresele, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuțiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-și descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. În alți termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă, dinamică și multilaterală a procesului de activitate și a produsului final. El sporește motivația învățării”41 (Cerghit, I.,2008, pag.383). Acesta poate fi realizat și digital. Evaluarea acestor produse rezultate în urma desfășurării activităților au o semnificație deosebită pentru micii școlari deoarece munca lor este apreciată la adevărata valoare și le ceează sentimentul utilității a ceea ce produc. Bibliografie: 1. Cucoș, C., 2020- Educația digitală, Iași, Ed. Polirom; 2. Cucoș, C., 2008 – Teoria și metodologia evaluării, Iași, Ed.Polirom; 3. Gherguț, A., Elaborarea ṣi managementul proiectelor în serviciile educaționale, Ed. Polirom, ghid practic;

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Prof. înv. preșc. Andrei Ionela Roxana Grădinița ”Mărțișor” București, Sector 4

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învățământ, ce urmărește măsurarea cantității cunoștințelor dobândite, valoarea, performanțele și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului didactic. În opinia lui David Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii pași: – Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor; – Măsurarea rezultatelor aplicării programei; – Evaluarea rezultatelor. Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea inițială, continuă și finală. Evaluarea inițială se realizează la începutul anului școlar și stabilește nivelul de pregătire a preșcolarilor în momentul inițierii programului respectiv, constituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activităților următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște potențialul fiecărui copil. Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii și modalități de verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire a preșcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. Datele obținute ajută la conturarea activității didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul și adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare a unora din preșcolari. Evaluarea formativ-continuă își propune să verifice toți preșcolarii asupra conținuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, să identifice lacunele după fiecare secvență de învățare, să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învățământ. Evaluarea finală intervine la sfârșitul unei perioade mai lungi de învățare, la sfârșit de semestru, an școlar, ciclu de învățământ. Se realizează prin verificări parțiale pe parcursul programului și o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanț, regrupând mai multe unități de studiu. Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posibilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul. Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii: – portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecție a celor mai importante lucrări); – portofoliu de progres sau de lucru (conține toate elementele desfășurate pe parcursul activității); – portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.) Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evoluției copilului; lucrări ale acestuia; poze cu sarcini/activități pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităților extracurriculare (diplome la diverse concursuri) etc. În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului, ci poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădinițe. Printre metodele și procedeele interactive de fixare și evaluare a cunoștințelor utilizate în grădiniță, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica foto-limbajului, ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic, Harta conceptuală/cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colțurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează), jurnalul grupei. După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.” Astfel, evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic. Bibliografie: Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „Pedagogia secolului XX. Învățarea în școală”, București,EDP.; Chiriac Maria-„Evaluarea-ghid al activității din grădiniță”- studiu științific; Comenius, J., A. ( 1970) – „Didactica Magna” București, EDP; Cucoș, Constantin – „Pedagogie” ediția a II a revizuită și adăugită – Iași, Polirom, 2006.

Evaluarea în mediul online

Prof. Andrei Lenuța, Școala Gimnazială „Decebal” Craiova

În procesul de învățământ, evaluarea este o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor privind efectele relației profesor – elev, cu scopul de a face eficientă funcționarea întregului sistem educațional. Evaluarea are rol de feed – back pentru elevi, profesori, părinți și pentru factorii de decizie. Rezultatele ei constituie puncte de sprijin pentru luarea deciziilor referitoare la efectuarea de prognoze, anticiparea costurilor economice ale educației și modificarea curriculumului. Scopul major al evaluării este să ofere datele necesare care să permită luarea celor mai bune decizii educaționale. Evaluare online este o etapă din procesul de învățare care se desfășoară în mediul online. Primii care au de învățat în acest context sunt profesorii. Intervine oportunitatea de a învăța lucruri noi și de a produce schimbările pe care în alte situații ar exista rețineri și ar fi mult mai greu să se realizeze. În educația online se schimbă, în primul rând, mediul de învățare. Nu mai există școala ca spațiu, ca tot ansamblul relaționar. Modificări apar și în ceea ce privește comunicarea. Se schimbă rutinele pentru învățare: de pregătire pentru școală (plecarea spre școală, drumul în sine au efecte psihologice asupra mobilizării învățării) și de învățare (informațiile nu mai sunt primite în același fel, nu se mai învață la fel). Atât în învățare, cât și în evaluare, fiecare răspuns al elevului implică un process cognitiv, fiecare la un alt nivel. Evaluarea în timp util facilitată de platformele online reduce timpul de așteptare și oferă elevilor rezultate instantanee ale testării. Cu astfel de mecanisme de feedback imediat, un elev poate analiza progresul lui de învățare, punctele forte și punctele slabe rapid. Procesul de evaluare online eliberează, de asemenea, timpul profesorilor, Rezultatele pot fi analizate pentru a identifica domeniile de performanță scăzută, astfel încât profesorii să se poată concentra asupra acestor lacune de învățare. Instrumentele online pe care eu le folosec și le-am folosit în perioada școlii online sunt următoarele: Zoom este o platformă de conferințe video, iar câteva dintre funcționalități includ: trimiterea de mesaje și de fișiere de orice tip și screen share-ul, care îi oferă profesorului posibilitatea de a împărtăși cu elevii informații prin urmărirea ecranului laptopului. Mie această aplicație îmi place, deoarece are multe oportunități. Google Meet o platformă de comunicare instant prin video și chat, unde putem crea un link de întâlnire, iar participanții trebuie doar să-l acceseze, pentru a putea intra în sesiunea online. Meet oferă aceleași opțiuni ca și întâlnirea de pe Zoom: comunicare cu participanții cu video, microfon și prin chat, partajarea ecranului, activarea modului silențios pentru anumiți participanți, împărtășirea de alte link-uri prin chat. Google Classroom, o clasă virtuală în care profesorul poate trimite documente și nota elevii pe baza unor teme sau teste realizate în Google Forms. Pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferim elevilor etc. Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu). Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Pentru evaluarea elevilor am folosit platforma asq și didactic.ro. Evaluarea online poate furniza:mai mare flexibilitate asupra locului, momentului și modului în care este efectuată evaluarea; o mai largă gamă de opțiuni elevilor pentru a-și demonstra cunoștințele și abilitățile. 1. Adăscăliței, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007. 2. Cristea, V., Iosif, G., Marhan, A., Niculescu, C., Trăușan-Matu, Ș., Udrea, O., Sisteme inteligente de instruire pe Web, Editura Politehnica Press, București, 2005. 3. Tănase, M., Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Brașov, 2011, ISBN 978-973-0-11834-6

METODE TRADIȚIONALE DE EVALUARE

PROF. ÎNV. PRIMAR ANDREI MAGDALENA ȘCOALA GIMNAZIALĂ DOMAȘNEA JUDEȚUL CARAȘ – SEVERIN

1. Evaluarea orală Caracteristici Evaluarea oralã se realizează printr-o conversație pe baza cãreia cadrul didactic stabilește cantitatea informației și calitatea procesului și a produsului activitãții de învățare în care a fost implicat elevul. Din perspectivă modernă, evaluarea trebuie să însoțească procesul de predare-învățare. Evaluarea orală permite realizarea cu prisosințã a acestui deziderat. Conversația euristică este cea mai importantă metodă folosită în procesul evaluativ de tip oral. Pentru a putea fi utilizată în procesul de învățare a unor date, aspecte, fapte, întâmplări, elevii trebuie să beneficieze deja de informații anterioare. Din perspectivă modernă, metoda conversației euristice „permite adaptarea autonomă a elevului la nivelul unui program de activitate care se modifică în funcție de rezultatele obținute” (Gilbert de Landsheere). Întrebările sunt fundamentul conversației euristice. Acestea sunt instrumente (subinstrumente) elementare, cele mai uzuale, întâlnite deosebit de frecvent, în cele mai diverse situații evaluative, indiferent de modalitatea de evaluare. 2. Evaluarea prin probe scrise Caracteristici , modalitãți de realizare Evaluarea scrisã apelează la suporturi concretizate în fișe de muncă independentă, lucrări de control, teze etc. Elevii prezintă achizițiile lor în absența unui contact direct cu cadrul didactic. Funcția principală a evaluării prin probe scrise în context cotidian (nu în situații de examen) este aceea de a oferi cadrului didactic informații privind calitatea activității realizate și efectele acesteia exprimate în nivelul de pregătire al elevilor. Ea semnalează situațiile în care unii elevi nu au dobândit capacitățile, subcapacitățile, abilitățile etc. preconizate la un nivel corespunzător și, în consecință, este necesară aplicarea unor măsuri recuperatorii. Principalele modalități de realizare a evaluărilor prin probe scrise sunt: • Probe scrise de control curent. Acestea cuprind 1-2 întrebări din lecția de zi și durează max. 15-20 de minute. Lucrările de acest gen au rol de feed-back atât pentru elev cât și pentru cadrul didactic. Cerințele (itemii) pot viza atât reproducerea celor învățate precum și exerciții de muncă independentă; • „Examinările scurte de tip obiectiv”, cu durata de 5 minute: se dau 4-6 întrebări la care elevii răspund în scris succesiv. Corectarea se poate face fie de elevii înșiși prin raportare la model (comparare cu răspunsurile corecte) oferite fie de cadrul didactic, fie de colegi, prin schimbarea lucrărilor; • Lucrări scrise/probe aplicate la sfârșitul unui capitol. Acest tip de probe acoperă prin itemii formulați elementele esențiale, reprezentative ale capitolului respectiv. Ele verifică și evaluează îndeplinirea tuturor obiectivelor terminale ale capitolului respectiv. Îndeplinesc o funcție diagnostică; 3. Evaluarea prin probe practice Caracteristici Evaluarea prin probe practice vizează identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite de cãtre elevi, a gradului de încorporare a unor priceperi și deprinderi, concretizate în anumite suporturi obiectivale sau activități materiale. Probele practice rãspund unui deziderat al pedagogiei moderne, și anume acela de a da curs cerinței de „ a ști sã faci”. Evaluarea practică este posibilă și necesară atât la disciplinele care în mod tradițional s-au centrat pe o evaluare practică (este cazul educației tehnologice, educației plastice, educației muzicale, educației fizice), dar și la discipline predominant teoretice, axate până nu demult pe o evaluare teoretică. Variante ale evaluărilor practice Probele practice, în măsura în care sunt bine concepute, relevã în modul cel mai elocvent ceea ce elevii cunosc și sunt capabili să facă. Pentru cadrul didactic rămâne o cerințã fundamentalã dimensionarea unor probe, care, în mod indirect, dar decisiv, pot sã punã în evidențã ceea ce sunt capabili să realizeze elevii. Probele evaluative de ordin practic se pot gândi în următoarele perspective: • Executarea de către elevi a unor produse pornind de la un model; • Realizarea de către elevi a unor acțiuni pornind de la un proiect de acțiune; • Simularea unor acțiuni în condiții speciale (pe calculator, în sălile de simulare etc). Variante 1. Activitățile experimentale. Sunt specifice în contextul disciplinelor cu caracter practic-explicativ. 2. Analiza produselor activitãții elevilor. Este o variantă a evaluării practice, care se focalizează numai pe produsul final al unei secvențe educaționale parcurse de elev. Prin produs al activității elevului se înțelege tot ceea ce realizează el în școală și în afara ei. Începând de la cele mai simple forme pe care le îmbracă realizările acestuia, cum ar fi temele pentru acasă și până la cele mai complexe, atât rezultate ale activității intelectuale (eseuri, compuneri, poezii, monografii etc.), cât și practice. Aceastã formă nu ignoră însă procesul învățării, întrucât produsul final sau parțial se configurează treptat, eșalonat și poate fi ameliorat din mers. BIBLIOGRAFIE: 1. Cucoș C. -Teoria și metodologia evaluării. Iași: Editura Polirom, 2008 2. Ion T. Radu -“Evaluarea în procesul didactic”, EDP R.A. București, 2008

EVALUAREA DIDACTICĂ

PROF. ANDREI MIHAELA- IULIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NICOLAE BĂLCESCU”, COMUNA NICOLAE BĂLCESCU, JUDEȚUL BACĂU

Evaluarea didactică deține un rol important în procesul de învățământ. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul învățării, dar și al predării. Pentru ca evaluarea progresului școlar să-și atingă scopurile, profesorul trebuie să se inițieze în principalele direcții oferite de cercetarea docimologică: a) înlocuirea sau completarea probelor clasice de evaluare cu teste de evaluare compuse din itemi bine structurați, ce permit o evaluare obiectivă a progresiei învățării, a deprinderilor și a capacităților intelectuale; b) Asimilarea competențelor necesare participării la elaborarea sistemului de evaluare la nivel național (standarde, instrumente, modalități și forme de evaluare); c) Familiarizarea cu instrumente și mijloace obiective de evaluare (scări de evaluare, teste docimologice, baremuri etc.); d) Trecerea activității de evaluare de la acțiunea centrată preponderent pe nivelul de informare a elevilor, la un act evaluativ complex care să acopere toate laturile sistemului educațional. Evaluarea îndeplinește deopotrivă funcții sociale și pedagogice. Analiza rezultatelor școlare oferă societății posibilitatea să se pronunțe asupra învățământului ca subsistem, să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiți a cunoștintelor și abilităților necesare unei activități social-utile. Din punct de vedere pedagogic evaluarea ofera informații referitoare la relațiile dintre componentele interne ale procesului educațional, în special a celor dintre profesor și elev. Cunoscând performanțele elevilor putem aprecia dacă activitățile proiectate și-au atins scopul. Principala problemă a învățământului actual – supraîncărcarea – nu ține numai de conținutul programei, ci și de tradițiile ultimilor ani și de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului (presiunile ciclului școlar următor, olimpiadele, presiunile părinților, stângăcia muncii diferențiate). Poate fi utilizată drept probă de evaluare orice formă de verificare – orală, scrisă sau practică – tradițională sau alternativă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: – sunt stabilite capacitățile și conținuturile care se evaluează; – competențele generale și specifice care se formează; – tipurile de itemi adecvați; – descriptorii de performanță; – modalitatea în care se vor face cunoscute părinților și elevilor rezultatele obținute. Instrumentele de evaluare sunt clasificate în instrumente tradiționale (probe scrise, probe practice, probe orale) și instrumente alternative ( observarea sistematică, investigația, proiectul, portofoliul, tema pentru acasă, activitatea independentă, autoevaluarea). Dintre instrumentele alternative de evaluare: – Observarea sistematică a elevilor poate fi făcută pentru a evalua performanțele elevilor, dar în special comportamentele afectiv- atitudinale. Pot fi evaluate: concepte și capacități – organizarea și interpretarea datelor; selectarea instrumentelor de lucru; descrierea și generalizarea unor procedee, tehnici, relații; utilizarea materialelor auxiliare, inclusiv a calculatorului; atitudinea elevilor față de sarcina dată; concentrarea asupra sarcinii de rezolvat; implicarea activă; adresarea unor întrebări pertinente; completarea/îndeplinirea sarcinii; revizuirea metodelor și a rezultatelor; comunicarea: discutarea sarcinii cu profesorul în vederea înțelegerii acesteia. – Investigația reprezintă o situație complicată care nu are o rezolvare simplă. Evaluarea poate viza: sarcina poate fi scurtă, timpul de lucru este relativ lung; începe, se desfășoară și se termină în clasă; individuală sau în grup presupune diverse obiective; poate urmări caracteristici personale ale elevilor precum: creativitate și inițiativă, participare în cadrul grupului, cooperare, persistență, flexibilitate, dorință de generalizare. – Proiectul- presupune o activitate mai amplă decât investigația care începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii, se continuă acasă pe o anumită perioadă și se încheie tot în clasă prin prezentarea în fața colegilor a rezultatelor obținute sau a produsului realizat. Proiectul este ales dacă: prezintă interes pentru elevi; elevii sunt nerăbdători pentru a crea un produs de care să fie mândri; pot găsi resurse materiale; subiectul nu va ales urmând rutina din clasă. – Portofoliul- reprezintă o colecție de informații despre progresul școlar al unui elev, obținut printr-o varietate de metode și tehnici de evaluare. Conținutul său va fi focalizat pe concepte și capacități esențiale: selecții din însemnări; produse elaborate; produse care indică interesele, stilul elevului și folosirea unor varietăți de inteligențe; produse care arată procesul de dezvoltare (început, planificare, revizuire); criteriile pe baza cărora munca va fi evaluată. – Autoevaluarea- este realizată prin întrebări pe care și le pun elevii înșiși în condiții necesare pentru formarea deprinderilor evaluative ca: prezentarea obiectivelor ce trebuie atinse; încurajarea formulării de întrebării/ răspunsuri în scris; încurajarea evaluării în cadrul grupului etc. Evaluarea online este o metodă a evaluării care poate răspunde eficient situațiilor identificate, mai ales că poate fi aplicată pe oricare dintre cele trei forme ale evaluării tradiționale: inițială, continuă și cumulativă. Cea mai frecventă punere în practică a evaluării online este reprezentată de testele tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip “da”/”nu” (“adevărat”/”fals”) sau selectarea uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile, asociere de imagini, texte, sau întrebări cu răspuns deschis. Această metodă poate fi aplicată la orice disciplină din planul cadru, obligatorie sau opțională, are un înalt nivel de obiectivitate, este rapidă pentru aflarea rezultatelor și crează o imagine de ansamblu asupra materiei deoarece provoacă elevii săm aibă o atenție sporită pentru a putea face alegerile corecte și complete. Metoda evaluării online folosește următoarele tipuri de aplicații: -Tutoriale sau lecții interactive ghidateTutorialele sunt utilizate foarte des în învățarea aplicațiilor informatice: Microsoft Office, Adobe, Internet, realizare pagini web etc. -Exercițiile practice (drill and practice. Exercițiile practice sunt de mai multe tipuri: aplicații obișnuite; aplicații de proiectare; aplicații de execuție, construcție, producție sau fabricație și creație -Simulări și experimente. Cu ajutorul simulării se încearcă reproducerea unor situații reale, a unor procese sau fenomene așa încât elevul să fie pus în situația de a interacționa cu programul de instruire, de a rezolva în mod similar cu un operator din viața reală problemele practice, dar intr-un mod simplificat. -Jocurile pentru instruire sunt jocuri predominate de activități de simulare. Elevul este pus să rezolve o situație- problemă cu ajutorul unor regului și modalități de acțiune care să conducă la atingerea scopurilor. -Testele pedagogice sunt cea mai importanta categorie și în același timp cea mai întâlnită fie independente fie ca parte a unei aplicații complexe. Un test trebuie să conțină scopul, setul de cunoștințe pentru care se aplică, obiectivele testului, durata de timp în care se aplică, baremul de evaluare, matricea de evaluare cu menționarea descriptorilor de performanță, afișarea rezultatelor și a erorilor măsuri remediale sau de progres. Aceste teste există pentru marea majoritate a disciplinelor. BIBLIOGRAFIE: 1. Neacsu, Ioan, Stoica, Adrian, Ghid general de evaluare și examinare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998 2. Bocoș, Mușata, Instruirea interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2002 3. http://www.referatele.com/referate/noi/psihologie/evaluarea-randamentu219251215.php 4. http://www.scritub.com/profesor-scoala/STRATEGII-DE-REALIZARE-A-EVALU53134.php

Evaluarea online în anul 2021

Prof. Înv. primar, Andrei Nicoleta-Alina Școala Gimnazială Nr. 1 Adunații – Copăceni, Jud. Giurgiu

Într-o societate care evoluează cu pași repezi, un domeniu important și prioritar trebuie să rămână educația, care, la rândul său, are nevoie de o formare continuă pentru a corespunde cerințelor actuale ale societății, să pregătească elevii pentru a se integra activ în viața socială și personală. În contextul actual, când lumea tinde să se transforme într-o societate a informației, apare nevoia de cunoaștere și la nivel informațional prin utilizarea calculatorului în educație, prin crearea de competențe digitale care vor oferi tinerilor o pregătire diversificată în viitor. Calculatorul ca sursă de învățare reprezintă o permanentă provocare pentru educație. În prezent, avem accesul deschis la resurse educaționale, facilitate desigur de tehnologiile informației și ale comunicațiilor cu scopul de a dobândi competențe și cunoștințe care să ne permită să evoluăm, să ne formăm și perfecționăm, să participăm activ în societatea românească bazată pe cunoaștere. Un avantaj de care ar trebui să beneficieze atât elevii, cât și profesorii în vederea accesului la educație, la schimbul de resurse on-line, pentru consultare personală sau profesională. Prin platformele și aplicațiile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și evaluare, dar ceea ce trebuie să vină întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți pedagogia folosită, pe principiul pedagogia mai întâi, apoi tehnologia. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare. Învățarea – și evaluarea – bazată pe proiect, poate oferi elevilor o serie de opțiuni. Experiența mea este că le place acest lucru. Creativitatea manifestată este uimitoare. Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate. Să enumerăm câteva: – Google Classroom: aici puteți discuta cu elevii – Meet video chat e inclus gratuit acum; pot fi corectate temele și poate fi oferit feedback direct fiecărui elev, se poate crea o bancă de comentarii pentru feedback mai facil pe baza celor mai frecvente comentarii pe care le oferiți elevilor etc. – Google Jamboard (tabla) este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale. – Google Forms (permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns, sau nu.) Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu. Aici măiestria profesorului este să construiască distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un proces de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni (de evitata la clasele mici). Mai mult, putem să includem explicații pentru răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii pot relua testul. – Kahoot – baza pedagogică a acestei aplicații este că elevii devin „profesori”, construind ei înșiși itemi de teste. – Wordwall – mai multe tipuri de activități potrivite pentru evaluare, mai ales la învățământul primar. Programe de animație pe care elevii le pot folosi pentru a realiza prezentări: Prezi, Animaker etc. Elevii pot să realizeze filmulețe cu screencast-o-matic în care să surprindă atât imaginea de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie. Se spune că cel mai bun instrument este cel pe care oamenii îl vor folosi. De aceea, încurajez și permit și elevilor să facă același lucru. În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care profesori din diverse colțuri ale lumii vorbesc în mod constant într-un sens pozitiv.

Metode si tehnici de evaluare în învățământul online

Prof. înv. primar Andrei Violeta Liceul Teologic Târgu – Jiu, Gorj

Implementarea Tehnologiilor Informaționale (TI) în educație este una dintre cele mai importante probleme într-o societate informațională. Eficiența instrumentelor multimedia în metodologia educațională câștigă tot mai mult spațiu din aria metodelor tradiționale de învățare. Utilizarea tehnologiilor informaționale în procesul instruirii și a diferitelor forme de E-learning crește eficiența procesului de predare-învățare-evaluare; determină motivația învățării prin aplicarea cunoștințelor teoretice în situații practice (simulări on-line); asigură feedback-ului cu ajutorul softurilor educaționale etc. Integrarea noilor tehnologii în educație este abordată și analizată din multiple perspective, în special fiind evidențiate resursele necesare și oportunitățile. Conform Strategiei Naționale de dezvoltare a societății informaționale, principalele obiective specifice de integrare TIC în educație vizează formarea competențelor digitale la absolvenții instituțiilor de învățământ pentru a activa într-o societate informațională; optimizarea curriculumului TIC în învățământul superior, elaborarea standardelor educaționale de competențe digitale, compatibile cu practicile europene; extinderea schemei de certificare a abilităților digitale în școli și universități, elaborarea cursurilor în format electronic pentru facilitarea accesului la studii și aplicații; prevederea în planurile de finanțare a instituțiilor de învățământ a mijloacelor financiare distincte, destinate procurării de echipamente și soft-uri; crearea de biblioteci virtuale care vor oferi elevilor manuale multimedia, suporturile didactice elaborate de profesori notorii în domeniu. Integrarea resurselor TIC în educație poate contribui la creșterea performanțelor academice doar în condițiile, în care elevii cat și profesorii posedă cunoștințe de utilizare a calculatorului. Utilizarea calculatorului determină o regândire a educației, începând cu predarea, cu modul de interacțiune cu elevii și a modului în care se produce evaluarea procesului educațional. În vederea creșterii calității procesului de predare-evaluare în cadrul școlii, se acordată o atenție deosebită familiarizării profesorilor cu noile tehnologii de informare și comunicare, dezvoltării deprinderilor acestora de a utiliza calculatorul și noile softuri educaționale, cât și de a-și însuși noi tehnici de evaluare bazate pe utilizarea platformei educaționale GOOGLE CLASSROOM. Prin utilizarea platformei se obține o unealtă valoroasă care poate fi ulterior îmbunătățită, procesele educaționale administrate precum și analiza informațiilor privitoare la performanțele studenților. Utilizarea instrumentelor de comunicare sincronă și asincronă pentru colaborare on-line și pentru schimb de informații – de tip Forum sau Chat – permit interacționarea facilă cu elevii. O funcționalitate foarte importantă a platformei – și care vine în preîntâmpinarea unei nevoi viitoare – este aceea de a stoca și analiza informații privitoare la performanțele studenților. Evaluarea joacă un rol important în procesul de învățare – atât evaluarea sumativă cât și formativă oferă informații despre progres și ghidează învățarea. Aprecierea gradului de reușită este esențială pentru procesul de certificare și rezultatele sunt utilizate în mai multe feluri pentru a măsura evoluția și succesul elevilor, profesorilor. Evaluarea on-line a crescut în popularitate, deoarece permite administrarea unor volume mari de notare și administrare. Metodele de evaluare, reprezintă parte a metodologiei didactice și în funcție de procedeele, tehnicile, formele de examinare în care sunt integrate, se bazează pe verificarea: – orală (expunerea liberă a elevului, conversația, chestionarea orală, interviul); – scrisă (lucrări scrise curente , chestionare, referate, portofolii).; – activităților practice: lucrări practice,; – testelor sau a probelor de cunoștințe în format electronic (on-line) prin utilizarea tehnologiilor informaționale. Există un număr de beneficii percepute în utilizarea computerelor în procesul de evaluare care pot fi enumerate ca: – posibilitatea de a nota cu rapiditate și în mod adecvat un număr mare de răspunsuri; – monitorizarea răspunsurilor elevilor; – evaluarea poate avea loc într-un mediu cu acces deschis; – evaluările pot fi păstrate și reutilizate; – furnizarea de feedback imediat. Ghidul prezintă rolul platformei educaționale în îmbunătățirea calității procesului de evaluare on-line a competențelor generale și specifice. Bibliografie: 1. elearningindustry.com/qualitative-elearning-assessment-methods-track-online-learners-progress 2. leocontent.acu.edu.au/file/22207b30-7a02-4e71-8948-7ed523bef6fd/3/html/ddv_3_60.html 3. www.ispringsolutions.com/blog/8-ways-to-assess-online-student-learning

Factori perturbatori / Erori de evaluare școlară

Andrei Zoe Diana Grădinița nr. 246, București

În apreciere și notare există o serie de distorsiuni datorită unor efecte perturbatoare sau a factorilor de personalitate care țin atât de profesor cât și de elev.Evaluarea defectuoasă poate cunoaște mai multe ipostaze: – notarea strategică-practicată la începutul activitații pentru a ține elevii sub control, sub amenințarea notelor slabe sau a nepromovării; – notarea sancțiune – care nu are nimic de a face cu achizițiile sau performanțele elevilor ci cu anumite atitudini considerate neacceptabile; – notarea etichetă-prin notarea pe termen lung după aceleasi păreri favorabile/nefavorabile, sau în concordanță cu celelalte note ale elevului; Cei mai mulți factori perturbatori privesc activitatea profesorului.Situațiile cel mai frecvent întâlnite sunt: -Efectul „Halo”-Profesorul realizează aprecierea elevilor prin prisma unei evaluări inițiale și prin generalizarea notării la toate disciplinele.În virtutea judecății anticipative, profesorul nu mai remarcă progresele sau părtile pozitive ale elevului slab , după cum nici minusurile celui bun. O altă formă a efectului Halo este eroarea de generozitate care se răsfrânge asupra unui colectiv atunci când nu se dorește pătarea onorii clasei sau școlii și profesorii manifestă o indulgență nejustificată. O altă formă este efectul de blândețe asupra persoanelor cunoscute și de severitate asupra noilor veniți .Pentru a corecta aceste tendințe, școala poate recurge la anonimatul probelor scrise sau la corectori de la alte școli. -Efectul de ancorare-Constă în supraevaluarea unor rezultate deoarece pun în lumină elemente neașteptate mai puțin frecvente , care vor constitui baza unor grile de corectare a răspunsurilor. -Efectul „Pygmalion” –Anticipațiile sau predicțiile profesorului asupra performanțelor elevilor sfârșesc prin a se produce/adeveri, datorită influențării conștiente sau inconștiente a comportamentului elevilor.Încrederea în posibilitățile elevilor și încrederea în reușita lor, constituie un puternic factor motivațional , care sfârșește prin creșterea performanțelor acestora. -Stilul personal al evaluatorului-Fiecare profesor are propria sa grilă de apreciere, fie bazată pe reproducere cantitativă, fie pe originalitate.Alții notează mai generos, alții mai exigent, alții preferă notele de mijloc.Unii consideră nota, o modalitate de încurajare, alții de constrângere.O consecință neplăcută a efectului apare atunci când elevii aflați în competiție sunt evaluați cu grade de exigentă diferite. -Efectul tendinței centrale-Apare mai ales în cazul profesorilor începători care, din dorința de a nu greși sau subaprecia elevii, acordă note în jurul valorilor medii -Efectul de similaritate-Apare atunci când profesorul se ia drept reper pe el însuși. -Efectul de contrast-Apare atunci când un elev primește o notă mai bună sau mai slabă datorita comparatiei cu rezultatul anterior -Efectul de ordine-Se referă la inerția aprecierii(notarea concomitentă cu aceeași notă) deși între răspunsuri există diferențe calitative -Eroarea logică-Se referă la înlocuirea parametrilor de performanță urmariți cu alte considerații, care în realitate sunt elemente secundare, cum ar fi efortul depus pentru a ajunge la rezultat, constiinciozitatea, acuratețea, stilul sau sistematicitatea expunerii, desi, uneori,acest efect se justifică, el nu trebuie să devină o regulă, deoarece crește riscul de subiectivitate în notare. Practica docimologică scoate în evidență numeroase disfuncții și dificultăți în evaluarea corectă si obiectivă a rezultatelor școlare.Dintre cauzele care genereză distorsiuni subiective în evaluare, amintim: -alegerea defectuoasă a metodelor și strategiilor de evaluare în raport cu obiectul evaluării(ceea ce se evaluează) sau cu obiectivele evaluării(ceea cese dorește să se realizeze) -unele particularitați ale relației dintre profesor și elevi, cu componentele ei afectiv-atitudinale -influențe datorate contextului pedagogic în care se efectuează evaluarea Soluția ar consta nu în desubiectivizarea evaluării, ci în o ancorare responsabilă în actul evaluativ, realizând oprimizare între obiectivitate si subiectivitate, eliminând ceea ce îndeobște este eroare , deviere grosolană de la normele deontologice. Distorsiunile în notare apar și prin implicarea factorilor de personalitate, atât cei care țin de profesor,cât și cei care tin de elevi. Starea de moment, oboseala și factorii accidentali pot favoriza, de asemenea, apariția unor erori în evaluare.

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – între online și tradițional

Profesor: CĂTĂLINA ANDRIESEI Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Botoșani

În mod curent, prin evaluare în învățământ se înțelege actul didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul performanțelor și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare. Evaluarea este în responsabilitatea profesorului, iar pentru acest lucru, atât profesorul cât și întreg sistemul educațional trebuie să asigure cele trei caracteristici esențiale ale evaluării: să fie continuă, completă și corectă. Formele de evaluare sunt structurate în: -metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice; -metode complementare (moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Evaluarea modernă față de cea tradițională este asociată grijii față de măsurarea și aprecierea rezultatelor și nu este un scop în sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative ce pun accent pe problemele de valoare și pe emiterea judecătii de valoare, acoperind atât domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale invățării școlare. În evaluarea tradițională, expresiile cele mai frecvent folosite pentru denumirea activității de evaluare sunt: examinare, verificare, ascultare, control, chiar dacă această activitate se desfășoară intr-un context cotidian și nu la finalul unui program de instruire; aprecierea școlară sau verificarea sunt constituite ca moment separat de activitatea de predare-învățare. Această evaluare este sinonimă cu aprecierea clasică, cu notația sau corecția, cu controlul continuu al învățării școlare și se finalizează cu notă sau calificativ, sancționând învățarea de către elev. Notarea este un scop în sine, un mijloc de clasificare sau de certificare: evaluatorul constată, compară și judecă. Așadar,evaluarea tradițională este centrată pe elev și apreciază conformitatea cunoștințelor predate (lecția învățată) cu o scară de valori care este lăsată la aprecierea profesorului și care rămane în mare parte implicită, nu se comunică elevilor. Evaluarea modernă este asociată grijii față de măsurarea și aprecierea rezultatelor, nu este un scop în sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative; ea acordă preponderență funcției educative a evaluarii, încercînd să acopere atât domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării școlare. Evaluarea modernă dezvoltă tot timpul o funcție de feed-back pentru elev, tinde să informeze și personalul didactic asupra punctelor tari și punctelor slabe ale eficienței activității didactice și își asumă un rol activ, de transformare continuă a proceselor de predare și de învățare, de intervenție formativă, devenind un mijloc de comunicare de informații asupra stadiului învățării, în vederea ameliorării sau reorganizarii acesteia. Instrumentele de evaluare on-line ne pun la dispoziție o gamă largă de posibilități de evaluare, uneori tehnica fiind mult mai pregătită decât suntem noi dispuși să explorăm. Profesorii care caută modalități de integrare a tehnologiei prin intermediul rețelelor de socializare în sarcini și evaluare au alegeri aproape nelimitate, utilizând diferite metode de evaluare, cum ar fi testele de tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip „da”/”nu” („adevărat”/”fals”) sau selectarea uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile, asociere de imagini, texte, sau întrebări cu răspuns deschis. Pentru probele orale putem folosi comunicarea video-audio unu la unu, sau pur și simplu camerele web în grupurile de Skype sau Zoom, în care evaluatul să poată expune răspunsul la o întrebare sau o lecție învățată. Quizizz este o aplicație de evaluare a cunoștințelor ce presupune prezența unor avatare amuzante, tabele, teme, muzică, meme-uri. Aplicația poate fi accesată de pe telefon, laptop, tabletă sau computer. Pentru referate și proiecte putem folosi instrumente de management al conținutului pentru încărcarea acestora și evaluarea ulterioară de către profesor sau clasicul e-mail pentru transmiterea spre evaluare a acestora. Pentru gestionarea claselor, foarte utile sunt Classroom și Microsoft Team. În concluzie,în domeniul evaluării școlare asistăm la un proces de îmbogățire a acesteia și tranziția de la manifestarea ei ca instrument de măsură și control la un demers centrat pe învățarea de către elev, pe procesele cognitive ale acestuia, pe reglarea și pe autoreglarea cunoașterii. Din perspectiva acestor idei, evaluarea școlară trebuie să devină dinamica, centrată pe procesele mentale ale elevului, să favorizeze autoreglarea, autoreflecția, să înlocuiască acea concepție statică, bazată pe control, examinare, sancțiune. In acest fel se poate ajunge la “învățarea asistată de evaluare”. Bibliografie: Albu, M., 2000, Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Editura Argonaut, Cluj-Napoca. Cerghit, Ioan, Bunescu, Vasile, 1988, Metodologia instruirii, în Curs de pedagogie, Universitatea București. Crețu, Virginia, Ionescu, M., 1982, Mijloacele de învățământ, în Didactica (coord. D. Salade), E.D.P., București. Cristea, S., 1996, Pedagogie generală. Managementul educației, E.D.P., București. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002. Jinga, Ioan, Evaluarea performanțelor școlare, Editura Afeliu, București, 1996. Stoica, Adrian, Evaluarea progresului școlar: de la teorie la practică, Editura Humanitas Educațional, București, 2003.

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR – între online și tradițional

Prof. înv. Preșcolar Andruș Andrada Adelina Grădinița cu Program Prelungit Nr. 16 Târgu Mureș

„Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință! ( R. Ausubel , 1981) Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învățământ, ce urmărește măsurarea cantității cunoștințelor dobândite, valoarea, performanțele și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului didactic. În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde următorii pași: • Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor, • Proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor propuse, • Măsurarea rezultatelor aplicării programei, • Evaluarea rezultatelor. Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea inițială, continuă și finală. Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de „instruire” și stabilește nivelul de pregătire a preșcolarilor în momentul inițierii programului respectiv, constituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activităților următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaște potențialul fiecărui copil. Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii și modalități de verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire a preșcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. Datele obținute ajută la conturarea activității didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, și adoptarea unormăsuri de sprijinire și recuperare a unora din preșcolari. Evaluarea formativă își propune să verifice toți preșcolarii asupra conținuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvență de învățare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învățământ. Evaluarea finală intervine la sfârșitul unei perioade mai lungi de învățare, la sfârșit de semestru, an școlar, ciclu de învățământ. Se realizează prin verificări parțiale pe parcursul programului și o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanț, regrupând mai multe unități de studiu. Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea schemă: T : probe scrise (fișe cu sarcini); probe orale și probe practice :lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor, aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice, de rol și serbările; obervările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea; discuții individuale;afișarea lucrărilor; consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii experiențiale; Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul. Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii: – portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecție a celor mai importante lucrări); – portofoliu de progres sau de lucru (conține toate elementele desfășurate pe parcursul activității); – portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.) Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităților extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.. În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădinițe. Printre metodele și procedeele interactive de fixare și evaluare a cunoștințelor utilizate în grădiniță, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului,ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colțurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei. După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării, ’’ astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic. Bibliografie: Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învățarea în școală”, București. EDP; Cucoș, Constantin – „Pedagogie” ediția a II a revizuită și adăugită, – Iași, Polirom, 2006;

Evaluarea în învățământul preuniversitar Între on-line și tradițional

Prof. Adina Claudia Anghel Colegiul de Științe ale Naturii ,,Emil Racoviță”, Brașov

O componentă esențială a procesul de predare-învățare, care oferă informații despre funcționalitatea și calitatea acestuia, o reprezintă evaluarea. În sistemul educațional se evaluează atât elevii, cât și profesorii. Informațiile obținute prin evaluare sunt esențiale în reglarea și perfecționarea activității de învățare. Rezultatele școlare reprezintă indicatorul principal în aprecierea eficacității actului didactic. Primele cercetări științifice asupra evaluării didactice au fost realizate de psihologul H. Pieron, în 1922, astfel că de atunci se poate vorbi de o știință a examinării și notării, docimologia. Din perspectiva abordării curriculare și sistemice a procesului de învățământ, evaluarea face parte dintr-un tot, trebuie tratată în strânsă corelație cu celelalte activitați ale procesului de învățământ. O caracteristică a ultimilor lucrări de referință în domeniu este aceea a abordării evaluării din perspectiva învățământului on-line și învățământului tradițional. Evaluarea tradițională cuprinde o serie de activități: examinarea, verificarea, ascultarea, controlul. Evaluarea modernă, promovează tranziția de la noțiunea de control a însușirii cunoștințelor la conceptul de evaluare a rezultatelor învățării și a proceselor pe care le implică. Evaluarea devine un mijloc pus în slujba elevului, care trebuie să-l ajute pe elev să-și construiască viitorul. Din perspectiva modernă , a evalua, înseamnă a desfășura o activitate care însoțește procesul de predare -învățare. Centrarea pe competențe este o preocupare a ultimilor ani. În practica evaluativă curentă se solicită integrarea în probele de evaluare a itemilor obiectivi, semiobiectivi și subiectivi, în deplină corespondență cu complexitatea competențelor și performanțelor vizate de programele școlare și manuale. În ultimii ani învâțământul on-line a câștigat tot mai mult folosindu-se diferite platforme educaționale. Evaluarea tradițională se finalizează cu clasificarea elevilor, evaluatorul constată, compară și judecă, apreciază conformitatea cunoștințelor predate, în timp ce în mediul on-line, evaluarea este asociată grijii față de măsurarea și aprecierea rezultatelor. Acoperă atât domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării școlare. În practică obișnuită profesorul predă lecția, fixează o temă, o notează, indică ce este incorect, dar nu verifică dacă elevul și-a îndreptat deficiențele. În practica optimă, profesorul predă lecția, se fixează o sarcină de lucru, se identifică deficiențele și se fixează obiectivele pentru perfecționare, care se monitorizează. În educația on-line se schimbă mediul de învățare, apar modificări în ceea ce privește comunicarea. Aceasta este filtrată de tehnologie și se impune un efort suplimentar de a deține un bagaj de resurse ce urmează a fi investite. Se schimbă rutinele pentru învățare. În procesul de evaluare on-line trebuie să se acorde o importanță deosebită programelor școlare, competențelor, metodelor, instrumentelor și sarcinilor evaluării. Sistemele on-line de evaluare prezintă câteva avantaje: centralizarea și eficientizarea administrării și evaluării examenelor, urmărirea rezultatelor elevilor și a progresului fiecăruia dintre elevi, reduce costurile, scanarea și criptarea copiilor foilor de răspunsuri pentru partajare rapidă, eliberează timpul profesorilor. În mediul on-line se folosesc platforme educaționale, Google forms, Google Meet, diferite aplicații, Kahoot, ASQ, Wordwall, Quizziz și programe educaționale, Edpuzzle. Platformele educaționale permit realizarea documentelor, atât de către profesori, cât și de către elevi. Multe aplicații au la bază jocul și se pot realiza teste interactive. De multe ori, elevii primesc feed-back-uri prin slide-uri animate. Prin evaluarea on-line rezultatele pot fi analizate pentru a identifica domeniile de performanță scăzută, astfel încât profesorii să se poată concentra asupra lacunelor de învățare Rapoartele detaliate ajută la crearea unor programe de învățare specifice, ceea ce duce la un rezultat mai bun al învățării. Astfel, evaluarea este o activitate etapizată care vizează domenii și probleme complexe, nu doar evaluarea elevilor. A evalua, reprezintă nu doar un verb de încheiere, ci și de deschidere. În procesul de predare-învățare, există o serie de factori care pot genera disfuncții în realizarea unei evaluări corecte și obiective, astfel încât , atât în mediul on-line, cât și în învățarea tradițională, trebuie găsite modalitățile de diminuare a subiectivității actului de evaluare. O direcție importantă a reformei învățământului românesc o constituie perfecționarea metodologiei de evaluare a elevilor.

EFECTELE EVALUĂRII ONLINE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

PROF. ÎNV. PREȘC. ANGHEL DIANA GRĂDINIȚA CU P. N. CLIPICEȘTI/ ȘCOALA GIMN. ȚIFEȘTI- VRANCEA

“Școala online” impune o evaluare realizată online. Dar, evaluarea fiind o acțiune complexă, un ansamblu de operații mintale și acționale, atitudinale, intelectuale, afective, nu se poate realiza stict online. Copilul trebuie observat, evaluat, nu doar printr-un mic ecran. Acesta nu poate dezvălui adevăratul lui nivel de dezvoltare cognitivă, fizică, socio-afectivă, emoțională ș.a. Doar prin contactul direct cu acesta se pot face observații relevante. Observarea comportamentului acestuia în diverse situații, cum ar fi: interacțiunea cu ceilalți copii, cu educatoarea, cu alți adulți, poate reprezenta o metodă de evaluare exactă a nivelului de dezvoltare a copilului. În cadrul învățării online se pot folosi diverse metode de evaluare a preșcolarului, dar erorile care pot apărea în cadrul realizării acesteia pot duce la o evaluare greșită a nivelului de dezvoltare a copilului.. Spre exemplu, aplicând una dintre metodele de evaluare tradițională, și anume evaluarea orală, rezultatele acestora vor putea fi influențate de diverși facori perturbatori. Părintele care stă lângă copil , în spatele ecranului, în momentul evaluării, îl poate influența emoțional pe acesta, răspunsurile copilului nemaifiind spontane, sincere. Teama de a da un răspuns care să nu fie pe placul părintelui-martor, teama provocată de prezența părintelui, va opri copilul din a se manifesta spontan, liber și de a-și manifesta emoțiile sincer. O altă metodă de evaluare ce se poate aplica online este evaluarea prin probe practice. În funcție de domeniul de dezvoltare vizat, copiii vor realiza diverse lucrări practice sau diverse exrciții de gimnastică. Dar și de această data părintele va fi pricipalul factor ce va genera eroare în momentul realizării evaluării. Din dorința ca propriul copil să fie cel mai bun, părinții uită că cel evaluat este copilul și nu el, și astfel mare parte a lucrării realizate va avea amprenta părintelui, ceea ce poate duce la o evaluare eronată, iar pe viitor, la scăderea nivelului de performanță a coplilului și a încrederii în capacitățile proprii. În ceea ce privește utilizarea metodelor moderne de evaluare în cadrul învățământului online, acest lucru va fi mai greu realizabil, deoarece majoritatea acestora, cum ar fi: observarea sistematică a comportamentului copiilor, proiectul, portofoliul, metoda analizei produselor activității, fișa de progress etc., presupun un contact direct cu aceștia, o observare directă a comportamentului acestora, a deprinderilor, a capacității cunoștințelor acestora, a capacității lor de concentrare a atenției, a unor trăsături caracteriale și temperamentale ale copiilor etc. În concluzie, după părerea mea, învățământul online va avea doar efecte negative asupra dezvoltării copiilor. Lipsa contactului direct, a interacțiunii acestora cu alți copii și adulți va duce spre o incapacitate de adaptare a copilului la imperativele în contiună schimbare a lumii moderne.

Diverse abordări ale temelor pentru acasă în mediul on-line

Prof. înv. Primar ANGHEL MARIANA Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Dacă ar fi să răsfoim arbitrar articolele din mediul on-line despre temele pentru acasă și pregătirea suplimentară, am găsi o multitudine de păreri, cele mai multe înclinând balanța spre o abordare negativistă. Astfel, dacă multi părinți consideră temele o sursă suplimentară de stres, alții le consideră disproporționate în raport cu timpul de lucru pe care îl are elevul acasă, cu numărul de ore pe săptămână al disciplinei, cu ponderea anumitor materii în perspectiva examenelor naționale sau cu importanța acestor materii în raport cu profilul școlii sau cu aplicabilitatea acestor materii și teme aferente în viața practică sau pe piața muncii. Mai mult, temele sunt văzute ca o povară, mai ales la gimnaziu și la liceu sau ca o sursă de epuizare și de extenuare, dacă ar fi să comparăm timpul alocat studiului de către un elev din România cu timpul alocat muncii de către un adult din România. În realitate, temele pentru acasă sunt considerate un mijloc de a dovedi că poți aplica în practică anumite cunoștințe însușite la școală. Prin caracterul lor repetitiv, ele au rolul de a consolida anumite cunoștințe, anumiți algoritmi de rezolvare și, în perspectivă, temele pentru acasă au rolul de a dezvolta spiritual de autonomie, independență, responsabilitatea elevului în raport cu realizarea ritmică a anumitor sarcini de lucru. Nu puține au fost situațiile când reprezentanți ai ministerului sau ai inspectoratelor școlare au luat atitudine pentru a stopa o anumită percepție eronată asupra temelor sau pentru a tempera zelul anumitor părinți sau profesori care insistau exagerat pe aspectul cantitativ al temelor. Bunăoară, un fost ministru al Educației, cerea profesorilor cu ceva vreme în urmă, o diferențiere a acordării temelor pentru acasă, în funcție de vârsta elevilor și de particularitățile diferențiate, însă profesorii trebuie să gândească cu atenție care este limita de tolerabilitate a temelor. „Pentru învățământul primar, de asemenea, este un cuantum de ore pe care trebuie să îl petreacă acasă ca să facă temele, care nu trebuie să depășească o oră. Pentru învățământul gimnazial, crește gradul la două ore. Pentru liceu, sigur că trebuie să fie ceva mai mare. Asta este o obligație pe care trebuie să o coreleze fiecare dascăl, fiecare profesor, fiecare educator cu ceea ce gândește că este cuantumul de rezolvare a unei probleme sau sarcini sau a unei teme. Trebuie să gândească că este un prag, o limită de tolerabilitate pentru un elev care se află la o vârstă foarte fragedă și care nu poate, nu are capacitatea psihologică și biologică să se concentreze intelectual asupra unei astfel de sarcini după ce a stat un număr foarte mare de ore la școală”, a susținut demnitarul. Exemplific și cu opinia unor părinți din mediul on-line vis-à-vis de temele pentru acasă: “Este necesar să recunoaștem că de multe ori profesorii exagerează cu temele pentru acasă, că părinții uită că au și ei responsabilitate pentru succesele /insuccesele copiilor, lucruri pe care le reglementează instrucțiunea la momentul oportun… Dar, în contextul unui învățământ de calitate, pe care se pune astăzi accentul, întrebarea este dacă temele pentru acasă contribuie sau nu la creșterea calității în devenirea personalității copilului, în eficiența lor. Or ea, tema pentru acasă, mai și trebuie să-l pregătească pe copil pentru viață, să-l ajute să capete mai multă încredere în sine, în felul de a gândi, să-i dezvolte creativitatea, logica, să-l învețe să fie organizat, să-și formeze atitudini pozitive despre școală, ci nu să-i răpească timpul liber, să-l descurajeze, să-i creeze obstacole greu de depășit”. Este necesar să dăm dovadă de responsabilitate și discernământ în abordarea temelor pentru acasă: nu se poate învăța o limbă străină, un algoritm de calcul matematic fără o exersare sistematică și temeinică, fără repetiții, nu se poate forma un artist sau un sportiv de performanță fără antrenament. Nu se poate forma o cultură generală, o cultură de specialitate fără studiu individual și fără lectură, fără pasiune pentru tot ceea ce înseamnă propria formare și propria devenire. Extremele sunt nocive, atât minimalismul în cee ace privește temele, cât și perspectiva obligativității lor sub aspect cantitativ. În încheiere, supun reflecției această abordare a temelor dezvoltată de o școală primară din Anglia: “Elevilor de la Școala primară Inverlochy din Fort William li s-a cerut ca în locul temelor pe care trebuiau să le facă acasă să citească reviste, benzi desenate și cărți, scrie Agerpres. Aproape 80% dintre elevi și 62% dintre părinții au fost de acord cu această decizie, în timp ce 10 profesori erau împărțiți asupra deciziei. Responsabilii școlii au desfășurat o perioadă de probă anul trecut, de șase săptămâni, în care copiilor nu le-au fost date teme acasă astfel încât să aibă mai mult timp liber pentru a se juca. Un purtător de cuvânt al EIS, sindicatul profesorilor, a declarat că ”este important ca toți elevii să își dezvolte abilitățile de a studia independent, iar tema pentru acasă este o metodă, însă nu singura, de sprijinire a acestui tip de învățare independentă”, conform The Telegraph”. În loc de concluzie și în perspectiva orelor online care se întrezăresc tot mai mult în aceste zile, temele elevilor pot fi variate și interactive. Se pot da teme utilizând pagini interactive de pe diverse platforme educaționale, aplicații sau se pot da teme de studiu, de lectură, proiecte și alte variante creative de învățare care pot combina online-ul cu variantele clasice, tradiționale de lucru. Important este să nu se piardă continuitatea învățării, finalitatea studiului și entuziasmul cunoașterii.

ASPECTE SPECIFICE EVALUARII IN INVATAMANTUL SPECIAL

Prof. Educator Gabriela Anghelina Școala Gimnazială Specială Nr. 5

Evaluarea elevilor cu cerinte educative speciale este un proces ce implica o cantitate mare de informatii diverse si interpretarea acestora, pe baza carora se iau deciziile de interventie. In acest sens evaluarea este in primul rand un proces de punere si rezolvare a problemelor. Evaluarea in invatamantul special nu difera prea mult de cea realizata in invatamantul de masa. Sunt unele aspecte specifice de care trebuie sa tinem seama. Ele se refera la: – specificul presonalitatii elevului cu cerinte educative speciale – tipul si gradul dizabilitatii – mediul de provenienta – slaba,inexistenta sau nociva influenta a familiei – existenta unor deficiente asociate – slaba influenta a colectivului clasei ca factor reglator – slaba motivatie a elevilor pentru activitatile scolare. Evaluarea trebuie sa fie subordonata interesului superior al copilului si anume cresterea nivelului de functionalitate,de implicare activa in planul vietii individuale si sociale .Evaluarea presupune o munca in echipa,cu participarea activa si responsabila a tuturor specialistilor implicati, bazându-se pe un parteneriat autentic cu copilul și părinții acestuia. Evaluarea este premisa si conditie in cadrul actului educational terapeutic.In acest context evaluarea copilului cu CES trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari si sa urmeze pasii propusi de aceste raspunsuri: – ce evaluam? – pentru ce evaluam? – pe ce baza evaluam? – cum si cu ce evaluam? Metode de evaluare Probele orale – reprezintă metoda cel mai des utilizată la clasă de către profesorul de psihopedagogie specială. Unele dintre caracteristicile probelor orale pot fi percepute ca avantaje cum ar fi: • flexibilitatea și adecvarea individuală a modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de calitatea răspunsurilor oferite de către elev, în funcție de potențialul acestuia și modul de ancorare în realitatea lecției; • posibilitatea de a clarifica și corecta imediat eventualele erori sau neînțelegeri ale elevului în raport cu un conținut specific, concret; • posibilitatea dată profesorului psihopedagog de a realiza evaluări de ordin atitudinal sau comportamental; • stabilirea unei interacțiuni optime profesor-elev . Probele scrise – sunt utilizate datorită unora dintre avantajele lor psihopedagogice deoarece lucrările scrise dau posibilitatea elevilor să lucreze în ritm propriu, relevând mai pregnant capacitatea lor de organizare a cunoștințelor lor după un plan logic, expunere, disciplină în gândire, deprindere de muncă, independență, putere de exprimare în scris . Probele practice – oferă posibilitatea evaluării capacității elevilor de a aplica cunoștințele în practică, la modul concret, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și a deprinderilor formate. De cele mai multe ori sunt preferatele elevilor noștri. Ele au un caracter ludic. Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor reprezintă acea metodă alternativă de evaluare prin intermediul căreia profesorul poate obține informații relevante asupra performanțelor elevilor, asupra competențelor Bibliografie: 1. Neamtu C, Ghergut A- Pedagogie speciala- Ed.Polirom ,Iasi 2000. 2. Marcu V, Filimon L, coord.-Psihopedagogie pentru formarea profesorilor- Ed.Univ. din Oradea 2003. 3. Ionescu M- Demersuri creative in predare si invatare- Ed. Dacia,Cluj-Napoca 2000. 4. Nicola I -Tratat de pedagogie generala –Ed. Aramis 2001 5. Ionescu M, Radu I.-Didactica moderna-Ed.Dacia,Cluj-Napoca 2001 6. Cucos C.-Psihopedagogie pentru examene de definitivare si grade didactice- Ed. Polirom,Iasi 1998. 7. Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati. 8. Evaluarea – componentă esențială a procesului instructiv-educativ, Prof.ec. Tănase Mihai